Andrea H. Hedeș

                                                                                 foto credit  http://www.kaboodle.com/reviews/clay-bird-handmade              La o întrebare care mă frământa de multă vreme, de când scriu întâmpinările  la venirea pe lume a cărților (prilej de ”cutremur”, de introspecție și smerire), cu atât mai intens, am găsit un răspuns răsfoind, bun înțeles, o carte:           ”Folosește-ți virtuțile cu care ai fost înzestrat. Pădurea ar fi foarte liniștită dacă ar cânta doar păsările cele mai talentate.” Henry van Dyke

                                  Septemvrie Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lîngă ochiuri ciudate brînduşi cu viaţă tîrzie. Cîntecul vechi înc-o dată vrea şipotul să şi-l înveţe. În jilavul muşchi mi se-mbie păreri şterse de tinereţe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stîrnind ca un zvon de trecute, pierdute biserici. Înalt unicorn fără glas s-a oprit spre-asfinţit să asculte. Subt bolţile-adînci mă omoară pădurea cu tulnice multe.                        Lucian Blaga

                      ”Navighez” și dau peste: ”Y face parte din acea categorie de femei care, deși trecute de 35 de ani, încă  atrag privirile (...)”                         OMG! Și eu, care credeam că nici nu mai există viață pentru femeile trecute de 35 de ani! De fapt, există femei trecute  de 35 de ani?! Dacă au indecența de a exista dar nu și decența de a face parte din acea categorie de femei care încă  atrag privirile... ar merita...ar merita...                        Chiar așa, ce ar merita?