Andrea H. Hedeș

                             Cronică nouă! De citit în   Revista Luceafărul de Dimineață   sau mai jos: Celălalt strigăt         Andrea Hedeş Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, în Vărai, Maramureș. Printre cărțile publicate, se numără: Ieudul fără ieșire, Ed. Cartea Românească (CR), 1994, Porcec, CR, 1996, Pantelimon 113 bis, CR, 1999, Petrecere de pietoni, Ed. Paralela 45, 2003, Confort 2 îmbunătățit (împreună cu Lucian Vasilescu), Ed. Publicațiilor pentru Străinătate, 2004, No Exit, Ed. Corint, 2006, Unelte de dormit, CR, 2011, 1983. Marș/2013. Xanax, Ed. Charmides. Numeroase volume i-au fost publicate în străinătate. A fost laureatul primei ediții (2009) a Premiilor Niram Art de la Madrid. Radiodifuziunea Suedeză l-a desemnat Poetul Lunii August 2010. În cadrul primei ediții A Bookfest Chișinău (2016) a fost distins de către ICR cu premiul pe...

                             Cronică nouă! De citit în   Revista Luceafărul de Dimineață   sau mai jos:                                                                     Floarea și Tigrul                        A deschide o antologie de autor  înseamnă a păși, ca odinioară, în  „camera dinainte” a casei întemeiate după ritmuri și reguli rămase acum, în muzee sau amintiri, a intra într- un spațiu festiv prin excelență, consacrat sărbătorii, bucuriei și împlinirii dar și ospitalității, un spațiu în care se arată lumii truda și migala de peste ani acum, la loc de cinste, etalate pe foile curate ale cărții. S...

                               Cronică nouă! De citit în numărul 3 al Revistei   Luceafărul de Dimineață   sau mai jos: Arhitecturi parfumate         Andrea Hedeș Zborul gâștei sălbatice , al lui Horia Bădescu, publicat la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, ediția a II-a, necenzurată, e alcătuit dintr-un  Preambul la ediția a II-a , urmat de romanul propriu-zis, format din două părți:  Matei  și, partea a II-a,  Maria; Jurnalul unui călător rătăcit,  revelând intimitatea atelierului traducerii acestui roman în limba franceză de către Gerard Bayo, itinerariul delicat al cartografierii romanului surprins în schimbul epistolar dintre autor și traducător;  Ecouri critice la apariția volumului  (Ed. Eminescu, București, 1989);  Ecouri critice la apariția ediției franceze (Gallimard, Paris, 2000). Roman multif...

                            Cronică nouă! De citit în numărul pe ianuarie al  Revistei  Luceafărul de Dimineață   sau mai jos: Bănuind umbrele         Andrea Hedeș „Eu cred că marii vagabonzi ai lumii/ nu vor obosi niciodată, prietene −/ cei care au văzut o mie de porturi,/ epigonii vicleanului și tristului ulise/ poartă în sacii aceia de marinar/ scalpul iubitei în loc de fotografie// cei care fug de ei și nu se ajung...” Acest început de elegie este și un potrivit început de întâmpinare al celui mai recent volum de poeme al poetului, traducătorului, pictorului Dan Dănilă. Este vorba despre volumul Aerul călătoriilor, publicat la Editura Cenaclul de la Păltiniș, Sibiu, 2015, 84 de pagini. „Vom aduna cărți, vom citi și vom bea ceaiul împreună...”, închipuia un viitor idilic o frază citită cândva. Dar nu despre o astfel de fericită întâlnire cu lectura scri...

                             Cronică nouă! De citit în Revista   Luceafărul de Dimineață   sau mai jos: „Fericiri de tăcut la colț”         Andrea Hedeș Carmen Nicoară a absolvit Facultatea de Litere la Cluj. A debutat literar în Revista Gândirea, serie nouă, în anul 1994. Pe ruta Cluj-Napoca – Paris își poartă cuvintele din care se alcătuiesc poeziile cuprinse în volumul de debut Structuri pentru demolat gala, 125 de pagini, publicat la Editura Eikon, București, 2015, volum ilustrat de Răzvan Krivach, cu o postfață semnată de Lucia Verona. Structuri pentru demolat gala, așadar... Gala? Cine este gala? Alter ego-ul care, așa cum surprinde Lucia Verona, îi permite poetei „să se dedubleze, să se demoleze, să se reconstruiască fără încetare”. De altfel, gala este o entitate bine coagulată și coerentă în spațiul virtual, desenând o lume proprie, „le monde gala”,...

                            Cronică nouă! De citit în numărul 10 al   Revistei Luceafărul de Dimineață   sau mai jos: Cea care tace         Andrea Hedeș Hristina Doroftei s-a născut la 18 mai 1983 la Târgu-Mureș. Este absolventă a Universității „Petru Maiorˮ, Facultatea de Științe și Litere, Secția Limba și Literatura Română – Limba și Literatura Engleză (2003-2007) și a masterului de Istoria Literaturii și Sistemul Criticii Literare (2008-2009). În 2012, a obținut doctoratul în Filologie în aceeași universitate din orașul natal. Debutează în 2009 cu proza scurtă  Amintiri într-un pahar cu fum , în nr. 1-2 al revistei Vatra, semnând Hristina-Elena Popa, iar în luna martie a aceluiași an este prezentă cu un grupaj de poeme la „Primăvara poețilorˮ de la Târgu-Mureș. În iunie 2014, obține Premiul Editurii Junimea și al revistelor Vatra și Dacia literară la cea de...

                       Cronică nouă! De citit în noul număr al Revistei   Luceafărul de Dimineață   sau mai jos: Mărturisirea pe care poetul Daniel D. Marin o făcea în 2014 este un bun preambul și oferă posibile chei de lectură pentru cel mai recent volum al său, Poeme cu ochelari, Editura Tracus Arte, București, 2014: „Scriu ca să uit de mine, deşi astfel îmi aduc cel mai des aminte. Scriu, pe de o parte, şi ca să îmi aduc aminte de ceilalţi. Ultima oară când cineva m-a întrebat ce mai scriu, eu mă întrebam ce trăiesc. Nu mai trăiam nimic. Și am fugit pe o insulă să trăiesc. Paradoxul e că aici am scris. Aşa încât nu mai sunt sigur dacă scriu, de fapt, ca să uit sau ca să îmi amintesc că trăiesc. Scriu un volum pe care nu credeam c-o să-l scriu. Nu aş mai fi vrut să public în România şi nici măcar să mai scriu. Însă de când sunt în Italia zile întregi şi nopţi nu m-am putut gândi decât la «Trupurile care nu ne v...

                           Cronică nouă! De citit în numărul pe hârtie al Revistei Luceafărul de Dimineață nr 9 sau mai jos:                                               O sută douăzeci de poeme                            ” Poezia este deschiderea și închiderea unei uși, lăsându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a vazut în frântura aceea de clipă...” Dintre nenumăratele definiri ale poeziei, cea a lui Carl Sandburg pare să fie cea mai apropiată de crezul poetei Eliza Macadam, care, prin realizarea antologiei despre care vom vorbi, se definește, o dată mai mult, ca ființând și rostuindu-se în diafanul tărâm al poeziei, prin ...