Andrea H. Hedeș

                            Cronică nouă! De citit în   Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj   sau mai jos: Ca o fereastră către interior Andrea Hedeş View the full image                            ”Ieși din cort, prietene, să stăm față-n față,/ privindu-ne, să tăcem împreună, mereu întrebându-ne/ în sine dacă celălalt e,/ și cum pe sine însuși se simte”.* ar putea fi  motto -ul celui mai recent volum de poeme ale lui Paul Vinicius,  ”Nopți la maximum, dimineți voalate”  , Editura Agol, București, 2014. Volumul este un dialog între sinele de acum și cel de altădată, între doi prieteni care s-au pierdut unul pe celălalt, care sunt pierduți unul pentru celălalt, fi...

                          Cronică nouă! De citi în primul număr din 2015 al   Suplimentului "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj   sau mai jos: Acolo, lângă izvoară... Andrea Hedeș View the full image Michelangelo spunea că în fiecare bloc de marmură se află o statuie și e treaba sculptorului să o descopere. Al. Cistelecan, prin cel mai recent volum al său, ne spune că până și într-un grăunte de nisip există un chip și e treaba istoricului literar să îl descopere. De ce grăunte de nisip și nu bloc de marmură? De ce istoric literar și nu sculptor, sau măcar miniaturist? Răspunsurile se află în paginile lucrării ”Ardelencele”, apărută la Editurile Eikon și Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2014. Dar mai întâi, de ce ”Ardelencele”? Iată ce putem citi în Simplele precizări pe care le face autorul volumului: ”Șirul de portrete care u...

                                 Cronică nouă. De citit în  Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj   sau mai jos: Agonie și extaz Sâm, 12/06/2014 - 15:56 Andrea Hedes View the full image                             Volumul de versuri  ”Dumnezeu de lângă mine” (Editura eLiteratura, București, 2014), se deschide cu o întrebare: ”Cine este autoarea acestei cărți?” , iar întrebarea, nu rămâne una retorică, câteva date despre autoare și parcursul ei reproducând și noi aici:absolventă de Litere, Stela Iorga debutează în 1992 în Revista Zig-Zag la rubrica ”Mașina de scris” condusă de Alex Ștefănescu, obține Premiul II la Festivalul Internațional ”Lucian Blag...

                        Cronică nouă! De citit în   Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj   sau mai jos: Petite chanson de carillonneur Andrea Hedeș View the full image Începând chiar cu volumul de debut ”Duduca de marțipan” (2000, poeme în proză) și trecând prin”E vremea să porți cercei” (2001), ”Cartea burților și a singurătății” (2003), ”Poeme de trecere”(2005) și ”Ritmuri de îmblânzit aricioaica” (2010), vocea Doinei Ioanid este una distinctă și distinsă în polifonia liricii contemporane. Timbrul său delicat, de o mare sensibilitate, întrupare melodică a imaginii–metaforă ”magnolii de oțel”, a avut puterea de a susține, de la debut până în prezent, un ton cald și intens, menținând vocea ușoară și flexibilă, fidelă propriului drum, propriei partituri, un itinerar în linie evolutivă, lucru vădit și în cel mai recent volum de ...

                       Cronică nouă! De citit în   Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj   sau mai jos: Cartea descrierii țărilor lumii după Ioan Andrea Hedeș View the full image „Heiden însemna în germană păgâni, deci Heidendorf era Satul Păgânilor. Prin Pasul Tihuţa au trecut pecenegii, un popor migrator care a făcut mai multe invazii dinspre Moldova în Transilvania în secolele X, XI. După o luptă între trupele Regatului Ungar împotriva Pecenegilor, o grupare de prizonieri nu a fost măcelărită după obiceiul vremii, ci colonizată în Viişoara cu obligaţia de a lupta împotriva altor invadatori. Când au venit, la Bistriţa, saşii, au denumit Viişoara Heidendorf, adică Satul păgânilor. (...)”* Acest sat al păgânilor, cu istorie, geografie, acest sat al oamenilor, palpabil și viu devine pretext pentru un nou big-bang care in...

                                 Cronică nouă! De citit în  Suplimentul Răsunetul Cultural, editat de SSBN şi USR Cluj                            sau mai jos: View the full image La asfințit de Eden                      V-aţi întrebat vreodată dacă Edenul are un dublu? Şi cum ar fi acela? Ce formă poate lua, aici, în planul terestru, opusul grădinii paradisiace? Leon-Iosif Grapini face acest exerciţiu de imaginaţie iar răspunsul, cuibărit între coperţile unei cărţi, la fel ca odată, speranţa în Cutia Pandorei, este: Cetatea. Nu una oarecare, o cetate al cărei zid ”era atât de lung, încât ai fi putut spune că nu se termină (...) atât de înalt, încât nici nu se pune problema să te gândești măcar că ai putea să urci (...), nu are nici cea mai neînsemnată cale de pătru...

                              Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj  împlinește un an de viață. Un an rotund și frumos, pe care l-am celebrat prin câteva rânduri-gânduri, pe care le voi reda și mai jos, alături de urarea de La Mulți Ani luminoși!                              Nimic nu creşte sub umbra marilor copaci... Şi totuşi... există copaci şi copaci, cum există umbre şi umbre. Există copaci care cresc drept, înalt, spre cer, iar umbra lor, departe de a fi o umbră groasă, rece, neprielnică, este o umbrelă care oferă protecţie faţă de soarele prea arzător, faţă de ploaia prea rece, faţă de vântul prea puternic, devenind astfel o pepinieră pentru vlăstari sau un spaţiu privilegiat pentru diferitele esenţe de arbori, ocrotind şi încurajând înălţarea. Odată cu trecerea...

                       Cronică nouă! De citit în  Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj  sau, mai jos: În camera nunţii View the full image Dacă vă imaginaţi poemele ca pe nişte bulbi de rotunjimi transparente prin care trece filamentul altor clipe, de mult trecute, de mult amintiri, iar memoria – curentul electric ce trece prin ele şi le (a)prinde, îl înfierbântă, până la incandescenţă, până la lumină, atunci puteţi înţelege ”Geniul catren” al lui Gheorghe Iova (Charmides, Bistriţa, 2012) ca o ”carte cameră” împodobită de sărbătoare cu feerie de lumini, cu jocuri incandescente care, din alergarea umbrelor, redesenează caldul întuneric al intimităţii, căci nu e vorba de orişice cameră, e vorba de chiar camera nunţii, e un loc de refugiu, din calea timpului nemilos, în perpetua sărbătoare, în nuntirea interioară, alchimică, în care ”rămâ...