M-am trezit într-o dimineață cu fața la cer și am hotărât să nu mai urmez sfatul unui amic, acela de a nu-mi face publice scrierile înainte de apariția lor pe hârtie. De atunci scot iepuri albi din joben, unii mai bătrâni, unii mai pufoși, mai nebuni, iepuri de iarnă oricum, încă nu l-am prins de urechi pe iepurele de martie... Dacă e o mișcare înțeleaptă au ba și cât va dura zodia transparenței, nu știu. Cu siguranță însă, voi afla. Postez aici un poem pe care l-am scris într-o singură zi, ca să nu să sparie gândul că scriu luni în șir la toate poemele ( deși se mai întâmplă :-), scriu puțin și greu ), dar ce zi...aceeași în care s-...
Ink with a wink