Treceți la conținutul principal

Poemul de-o zi

                              M-am trezit într-o dimineață cu fața la cer și am hotărât să nu mai urmez sfatul unui amic, acela de a nu-mi face publice scrierile înainte de apariția lor pe hârtie. De atunci scot iepuri albi din joben, unii mai bătrâni, unii mai pufoși, mai nebuni, iepuri de iarnă oricum, încă nu l-am prins de urechi pe iepurele de martie... Dacă e o mișcare înțeleaptă au ba și cât va dura zodia transparenței, nu știu. Cu siguranță însă, voi afla.
                             Postez aici un poem pe care l-am scris într-o singură zi, ca să nu să sparie gândul că scriu luni în șir la toate poemele ( deși se mai întâmplă :-), scriu puțin și greu ), dar ce zi...aceeași în care s-a născut poemul de trei luni, poemul de dragoste...


                                                  


                                                                          Doamna

                                                                   cu cearcăne lungi
                                                                   înaltă pășind
                                                                   mângâind un creștet
                                                                   sărutând un obraz
                                                                   cum ceața subțire
                                                                   plânsul ei
                                                                   ținând în palmă
                                                                   degete reci
                                                                   legănând
                                                                   vorbe nicicând rostite
                                                                   treaptă cu treaptă
                                                                   coborând
                                                                   până la cei dintâi
                                                                   morți îmbrățișați
                                                                   paloarea lor acoperind
                                                                   sfiindu-se
                                                                   cu cearcăne lungi
                                                                   înaltă pășind.

                                                                                  27.01.2012

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Între lectură și îndrăgostire

                                            Argument. Textele semnate de mine în suplimentul lunar editat de cotidianul ”Mesagerul de Bistrița- Năsăud” în colaborare cu Filiala Mureș a Uniunii Scriitorilor din România și adunate apoi în revista de literatură, artă, cultură ”Mișcarea literară ”(serie nouă), revistă care apare trimestrial, sub egida Uniunii Scriitorilor din România și al cărei director fondator este Liviu Rebreanu (1924), texte pe care mai apoi le postez pe blog sub denumirea ”convențională”, să spunem, de cronică/recenzie, se situează undeva la mijlocul drumului dintre ”Lecturi” (așa cum apar ele denumite în Mesagerul) și explicația cuprinsă în superbele rânduri ale Simonei Popescu din Post-Scriptum-ul la un articol publicat în România Culturală nr. 21 din februarie 20...

La PubliMedia la emisiunea In văzul inimii

Vă invit să urmăriți emisiunea În văzul inimii realizată de Evelyne Croitoru, a cărei invitată am fost.

CHOPIN - RAINDROPS PRELUDE