Cronică nouă! De citit în noul număr al Revistei Luceafărul de Dimineață sau mai jos: Mărturisirea pe care poetul Daniel D. Marin o făcea în 2014 este un bun preambul și oferă posibile chei de lectură pentru cel mai recent volum al său, Poeme cu ochelari, Editura Tracus Arte, București, 2014: „Scriu ca să uit de mine, deşi astfel îmi aduc cel mai des aminte. Scriu, pe de o parte, şi ca să îmi aduc aminte de ceilalţi. Ultima oară când cineva m-a întrebat ce mai scriu, eu mă întrebam ce trăiesc. Nu mai trăiam nimic. Și am fugit pe o insulă să trăiesc. Paradoxul e că aici am scris. Aşa încât nu mai sunt sigur dacă scriu, de fapt, ca să uit sau ca să îmi amintesc că trăiesc. Scriu un volum pe care nu credeam c-o să-l scriu. Nu aş mai fi vrut să public în România şi nici măcar să mai scriu. Însă de când sunt în Italia zile întregi şi nopţi nu m-am putut gândi decât la «Trupurile care nu ne v...
Ink with a wink