Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie 7, 2013

Olimpiu Nușfelean - Spiritul sau strigătul

                          Cea dintâi cronică din suplimentul literar bistrițean Răsunetul, o cronică la placheta de versuri premiată la Gala Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud  (prilej cu care am avut bucuria de a rosti un laudatio) se poate citi                                                 Aici sau mai jos: A citi o antologie de autor e un exerciţiu asemenea celui al citirii inelelor de creştere, aşa cum s-au desenat ele şi aşa cum se relevă în secţiunea transverasală, în felia mustind încă de viaţă a unui arbore, extrase de sub scoarţă, scoase din întreg, sub lumina scotocitoare a soarelui dornic să dezlege tainicul vegetal, cu o expresie a lui Mircea Oliv. Apărută la Editura Tipomoldova, în cadrul elegantei colecţii de poezie contemporană Opera Omnia, antologia Spiritul...

Un proiect

                     În această perioadă foarte grea pentru toate domeniile, pentru cel cultural, cu atât mai mult, apariția unei noi reviste este un eveniment fericit. Acesta este și cazul suplimentului literar al revistei bistrițene Răsunetul, unde am publicat deja o primă cronică. EDITORIAL: Un proiect Joi, 04/04/2013 - 20:14 View the full image Este greu azi să răsfoieşti paginile revistelor literare importante din ţară, fără să întâlneşti şi nume ale unor autori din Bistriţa-Năsăud. Se înţelege, meritele sunt individuale, pentru că literatura este mai puţin un joc de echipă. În acelaşi timp, nu este un lucru de neglijat să poţi beneficia de un cadru în care să îţi afirmi valoarea. Izbânzile la vârf se obţin şi se menţin şi printr-o lărgire şi consolidare a bazei de la care, de cele mai multe ori, se conturează personalităţile creatoare. Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, în efortur...

Lansare de carte: Proximități și mărturisiri-Ioan Pintea

Pădurea cu care m-am întâlnit eu

                  Zi de duminică. Plecăm în căutarea primăverii. Primăvara, în această parte de țară e încă somnoroasă. Nu am întâlnit-o. Dar am dat peste altceva, botezat de Andrei ”pădurea cu care m-am întâlnit eu”.  Pădurea era fie un pâlc de copaci, fie un copac, un solitar, dar dacă în fiecare om e o lume, cu siguranță că și în fiecare copac/pâlc e o pădure.