Andrea H. Hedeș

                             foto credit:  http://www.flickr.com/photos/pics_by_paula/5635325065/        Tu uneori toamna nu e de ajuns atunci preamilostivul  închide pleoapa și ninge negru și alb alb peste negru gri mai apoi peste grilaj puful de lebădă din scântei ca de rouă mugurii de gheață și cu ger se scrie subțire scânteietoare cum odată altădată un vis închegat din vocea ta din vorbele tale până când șoapta și cu ger se scrie povestea noastră și mă trezesc și te uit și e minciună această uitare pentru rana aceasta uneori toamna nu e de ajuns...                     Andrea Hedeș                    

                                                                            foto credit  http://favim.com/image/489404/                                         ”Mă îmbrăcai și ieșii.  Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era ud; jgheaburile plângeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură, (sau...la scris, n.n.); rarii trecători ce se prefirau prin ceață erau mai toți afumați. (...)”                                         Despre ziua...

           Din păcate, adresa mea de mail a fost virusată... Totul e un ”blank wall”. Până se va remedia problema nu pot nici citi, nici răspunde vreunui mail. Aștept vremuri mai bune :(