foto credit: http://www.flickr.com/photos/pics_by_paula/5635325065/
Tu
uneori toamna
nu e de ajuns
atunci preamilostivul
închide pleoapa
și ninge
negru și alb
alb peste negru
gri mai apoi
peste grilaj puful de lebădă
din scântei ca de rouă
mugurii de gheață
și cu ger se scrie
subțire scânteietoare
cum odată
altădată
un vis
închegat
din vocea ta
din vorbele tale
până când
șoapta
și cu ger se scrie
povestea noastră
și mă trezesc
și te uit
și e minciună
această uitare
pentru rana aceasta
uneori toamna
nu e de ajuns...
Andrea Hedeș