Conform
Bibliei cei doi frați,
Petru și Andrei, erau originari din
Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret. Aveau o casă în
Capernaum (Mc 1,29) și erau de profesie pescari.
Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume grecesc, deși Sfântul Apostol Andrei era iudeu.
Evanghelia lui
Ioan spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui
Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe
Isus din Nazaret. Conform evangheliei lui Ioan, Andrei l-ar fi dus pe fratele său
Petru la Isus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia (Ioan 1,35-42). De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”. În enumerările apostolilor (Mt 10,2, Mc 3,18, Lc 6,14, F. Ap. 1,13) Andrei este menționat mereu între primii patru. Cu toate acestea, nu se numără printre cei trei pe care Isus i-a tratat în anumite situații ca cei mai apropiați ai săi (
Petru,
Iacob și
Ioan).
Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Iisus: „Iată mielul lui Dumnezeu !“ (Ioan 1,36) i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Iisus și coborârea Duhului Sfânt (la
Rusalii), Apostolii au mai rămas câțiva ani la
Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul
Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de
Apostolul Pavel și de alți Apostoli, ajungând până în Peloponezul grecesc, în orasul
Patras. Acolo a murit ca martir. Nu exista mărturii certe ca ar fi fost răstignit pe o cruce în forma de X , se zice ca ar fi fost legat de un copac. După moartea sa,
moaștele s-au păstrat la Patras.
Este patron al
Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor
Napoli,
Ravenna,
Brescia,
Amalfi,
Mantua,
Bordeaux,
Brugge,
Patras etc.
Deoarece era pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Paraiașul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri. Conform Tradiției Bisericii sorții au căzut pentru Sfântul Apostol Andrei sa meargă în părțile Mării Negre și cunoscute pe vremea aceea ca Scythia. După cucerirea romană din anul 46 d.Hr. aceasta este inclusă în Moesia Inferior. În lucrarea "Despre apostoli" a lui Hipolit Romanul se arată că Sf. Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea celor două popoare arătând că Scythia Minor (Dobrogea), aflată lângă Tracia, a fost creștinată. Deasemenea Sf. Ap. Pavel cu două secole înainte, în Epistola către Coloseni, spune că și sciții au auzit cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni, 3,11). Sf. Andrei a murit ca martir în Ahaia, la Patras.
Sfântul Andrei mai este cunoscut, îndeosebi în
Transilvania, și cu numele de Sântandrei sau Sânedru.
Sărbători
- în calendarul ortodox: 30 noiembrie și 20 iunie (aducerea moaștelor)
- în calendarul romano-catolic: 30 noiembrie și 9 mai (această din urmă dată se sărbătorește doar în Scoția, ca amintire a datei primirii unor relicve ale sfântului Andrei)
- în calendarul lutheran: 30 noiembrie
- în calendarul anglican: 30 noiembrie
Tuturor celor ce poartă numele Sfântului Apostol, La Mulți Ani!