Cronică nouă! De citit în numărul 2 al revistei Mișcarea Literară sau mai jos: Dacă existența ar fi un sîmbure de tihnă , atunci revărsarea vieții peste acesta ar fi îmbrățișare cotropitoare, foc și pulberi negre, ar fi torentul de lavă din fața căruia nu există scăpare, nu există milă, viața ca o explozie vulcanică, în splendoarea-i apocaliptică, nedând răgaz răgazului,starea de dinainte de viață fiind abia amintire, abia părere, cotropită cu totul de tumultul neiertător al vieții cea de toate zilele, ființa ar fi condamnată la captivitate în corpul-închisoare de cenușă pietrificată, coborârea în viață ar fi o coborâre în infern, nașterea, echivalentă cu un Vezuviu vindicativ care blochează (pentru veșnicie?) ființa în Pompeiul mortificat al acestei lumi. Și ce viață ar mai fi aceas...
Ink with a wink