luni, 8 aprilie 2013

Pădurea cu care m-am întâlnit eu

                  Zi de duminică. Plecăm în căutarea primăverii. Primăvara, în această parte de țară e încă somnoroasă. Nu am întâlnit-o. Dar am dat peste altceva, botezat de Andrei ”pădurea cu care m-am întâlnit eu”.  Pădurea era fie un pâlc de copaci, fie un copac, un solitar, dar dacă în fiecare om e o lume, cu siguranță că și în fiecare copac/pâlc e o pădure.
































4 comentarii:

  1. Frumoase imagini. Mi-e dor și mie ”să mă întâlnesc cu o pădure”!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vă mulțumesc! Uneori, în filele cărților se mai aude foșnetul pădurii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Filele cărților le am la îndemână; o pădure adevărată însă ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vă doresc să ”o întâlniți” cât mai frumos și cât mai curând...

    RăspundețiȘtergere