Chinezii spun că e o mare binecuvântare pentru cineva să aibă parte în viaţă de ceea ce ei numesc „oameni ai raiului”, oameni care îţi sunt alături cu toată inima şi cu toată bunătatea cu care au fost înzestraţi. Eu am avut parte de această binecuvântare şi doresc să le mulţumesc acestor minunaţi oameni de lângă mine: doamnei profesoare Anca Ursa, mama lupoaică din anii mei de studenţie, doamnei profesoare Sanda Cordoş, harta mea din anii în care am început să descopăr lumea de poezie, minunatului om şi profesor, pe care îl pretuiesc nespus, domnului Mircea Muthu, cel care are darul nemaivăzut de a izvorî aripi celor îndrăgostiţi de culoarea înălţimilor, domnului editor Mircea Petean, care cu migală şi pasiune aduce la viaţă, în ţinutul fericit al limesului său, ceea ce îndrăznise abia să fie idee şi lui Dumnezeu din a cărui nesfârşită iubire ne aflăm aici.
Argument. Textele semnate de mine în suplimentul lunar editat de cotidianul ”Mesagerul de Bistrița- Năsăud” în colaborare cu Filiala Mureș a Uniunii Scriitorilor din România și adunate apoi în revista de literatură, artă, cultură ”Mișcarea literară ”(serie nouă), revistă care apare trimestrial, sub egida Uniunii Scriitorilor din România și al cărei director fondator este Liviu Rebreanu (1924), texte pe care mai apoi le postez pe blog sub denumirea ”convențională”, să spunem, de cronică/recenzie, se situează undeva la mijlocul drumului dintre ”Lecturi” (așa cum apar ele denumite în Mesagerul) și explicația cuprinsă în superbele rânduri ale Simonei Popescu din Post-Scriptum-ul la un articol publicat în România Culturală nr. 21 din februarie 20...
Comentarii
Trimiteți un comentariu