Astă seară traducem în familie

                  Cronica mea la cartea Însemnarea călătoriei de Vest a lui Wu Chengen,  cronică apărută în Mesagerul Literar și Artistic de septembrie:

                                                     Astă seară traducem în familie

                    În vara acestui an, la Editura Qilinul din Jad, a apărut mult îndrăgitul roman chinezesc Însemnarea călătoriei spre Vest-Xi You Ji. Romanul, scris de către mandarinul Wu Chengen (1504-1582) în secolul XVI, este unul din cele patru romane clasice din literatura chineză. Un roman fluviu ( 101 capitole cuprinse în două volume însumând peste 1 000 de pagini), fals jurnal de călătorie, roman mitologic, roman de aventuri, scriere ezoterică, roman parabolă, genul fantasy, legendă, poezie, frescă a Chinei secolului XVI, epopee și tot nu am spus mai nimic despre această scriere. Și cum am putea? Călugărul Chen Xuanzang, Măreție profundă, supranumit și Trei depozite de cărți rare și înțelepciune, personaj real (664 este anul morții sale), pornește într-o călătorie devenită legendară: o călătorie care a durat 14 ani, pentru a ajunge în India și a primi Scripturile cu care Chen Xuanzang se va înapoia acasă însoțit de fantasticii și fascinanții săi discipoli: Maimuța, Porcul, Călugărul Nisip. Dar, să luăm aminte! Această carte grăiește despre călătoria aducerii cărților sfinte, însă niciodată nu s-a abătut de la calea prin care individul își caută esența, o mărturisește însăși autorul ei, luminatul cărturar Wu Chengen. Iar un cercetător chinez completează: romanul este o alegorie a minții umane și nu o simplă fantezie¹. Frumusețea și unul din factorii care l-au făcut modern și contemporan cu fiece veac scurs de la scrierea sa constă în stratificarea, în etajarea sensurilor, Însemnarea călătoriei spre Vest putând fi citit pe nerăsuflate atât de către, să spunem, un adolescent, ca simplu roman de aventuri, cât și de un cititor înarmat cu toate cheile hermeneuticii, precum și de toate tipurile de cititori pe care le cuprinde plaja largă mărginită de aceste două extreme. În acest sens, am putea numi Însemnarea călătoriei spre Vest drept un roman pagodă, fiecare cititor accesând nivelul la care însuși se situează, sensurile pe care le ascund lumile închise în fabuloasele pagini revelându-se  ori de câte ori acesta mai urcă o treaptă, căci dacă cine scrie, se scrie cu siguranță cine citește, se citește. După cum citim pe coperta a 4-a a cărții: Buddha e pe muntele Iluminării, nu-l căuta atât de departe/ Muntele Iluminării este în inima ta./ Fiecare om are pagoda Muntele Iluminării,/ La poalele căreia să se perfecționeze.

           Cititorul are în față prima traducere integrală în limba română, traducere făcută din limba chineză veche ( în limba română exista până acum doar varianta cu 30 de capitole tradusă din limba engleză ), folosind două ediții chineze, una publicată în anul 1987, la Editura Yuelu, Changsha, Provincia Huan, și o alta în 1995, la Editura Cartea Antică, Nanjing, Provincia Jiangsu, ambele au la bază manuscrisul cel mai autorizat, ediția Shide, realizată la zece ani de la moartea scriitorului². Acest eveniment, traducerea romanului Însemnarea călătoriei spre Vest în limba română, se datorează Mirei și lui Constantin Lupeanu și lui Adrian-Daniel Lupeanu. O traducere în familie,deci.  Pentru a avea o idee a ceea ce a însemnat o astfel de muncă, și nu doar din punct de vedere cantitativ ( sunt totuși, peste 1 000 de pagini ), vom (re)aminti câteva...detalii. Limba chineză are peste 50 000 de morfeme.  După cum spune Maurice Mussat, un alt traducător de limbă chineză, Textele tehnicii din antichitatea chineză sunt greu de citit, deoarece cer, pentru înțelegerea lor,cunoașterea unor chei și stăpânirea perfectă a mecanismului codificărilor dialectice tradiționale³. În plus Cuvântul, în chineză, este cu totul altceva decât un semn ce servește la notarea unui concept. El nu corespunde unei noțiuni, căreia să i se fixeze, într-un mod cât mai definit posibil, gradul de abstracție și de generalitate. El evocă, făcând mai întâi să apară cea mai activă dintre ele, un complex indefinit de imagini particulare⁴, spune Marcel Granet, completând Limbaj fin și dur totodată, se simte că el s-a format în tratative în care se înfruntau voințe șirete⁵.

                    O muncă de călugăr benedictin, dar care are bucuriile și minunile ei, căci traducerea apropie la modul intim, dincolo de spațiu și timp,  reduse la un perpetuu aici și acum, autorul scrierii și autorul transpunerii acesteia într-o altă limbă. Există aici un act magic, de transfer, parțial, al paternității, căci atunci când nu trădează, dând șansa unei noi vieți, traducătorul înfiază în patria limbii materne opera asupra căreia s-a aplecat cu afinitate, cum altfel decât electivă.  Și cum creativitatea implică spiritul, inteligența, imaginația, care este partea Yang a (...) sistemului chinezesc Shao Yin-Chong Mo, dar în aspectul său materie Yin și care explică marea considerație de care se bucurau în China arta și poezia: cărturarii erau renumiți și respectați⁶, traducătorul, co-creator al operei literare, se va bucura de asemenea de privilegiul de care se bucură autorul operei, se va continua printr-o urmă în timp (...) prelungindu-se dincolo de el însuși⁷.

                        Însemnarea călătoriei spre Vest este un roman ce-și poartă cu grație cele peste o mie de pagini, peste o mie de foi în culori magnifice, amintind opulența imperialei flori de bujor, al cărei parfum luminează, prin intermediul traducerii, ceea ce are cel mai frumos⁸, oriunde și dintotdeauna, sufletul omenesc de-a lungul călătoriei sale.

1. Autorii, în Cuvântul înainte al romanului Însemnarea călătoriei spre Vest, Editura Qilinul din Jad, București, 2008, pag. 8.
2. Autorii, în Cuvântul înainte al romanului Însemnarea călătoriei spre Vest, Editura Qilinul din Jad, București, 2008, pag. 8
3. Sou Nu Jing, cu o introducere și un comentariu de doctor Maurice Mussat, editura Pro Editură și Tipografie, București, 2005, pag.4
4. Marcel Granet, Gândirea chineză,  Editura Herald, București, 2006, pag. 39
5. Marcel Granet, Gândirea chineză,  Editura Herald, București, 2006, pag. 38
6. Sou Nu Jing, cu o introducere și un comentariu de doctor Maurice Mussat, editura Pro Editură și Tipografie, București, 2005, pag. 38
7. Sou Nu Jing, cu o introducere și un comentariu de doctor Maurice Mussat, editura Pro Editură și Tipografie, București, 2005, pag. 39
8. Denumirea chinezească a bujorului, sho yo, însemnând cel mai frumos

                                         Andrea Hedeș,

                                        15.09.2011 la Dej