Altă proză scurtă premiată

                   Carnaval, una din prozele scurte premiate la  Festivalul Primăvara Albastră, cu locul doi ( 2009 ).

                                       

                                                                         Carnaval






Luna lui cuptor. Trei zile de carnaval la Sighişoara.Toboşarul îşi strigă chemările în mulţimea ce se învârte. În piaţa cetăţii au venit de pretutindeni trubadurii şi profeţii, călugării şi clovnii, cavalerii şi astrologii, soldaţi şi vrăjitori, mimi şi ghicitori, duhuri şi ucenici, se înghesuie în faţa tarabelor încărcate cu sticlărie, bijuterii, tablouri şi vechituri în sunetele stridente ale cobzelor, fluierelor şi cimpoiului.

Din Turnul cu Ceas iese Jupiter, ţinând în mâini u fulger de aur. E atâta înghesuială şi totuşi mulţimea dansează.

E atâta înghesuială şi totuşi, prin mulţime se plimbă un paşă turc, pe un elefant alb.Nimeni nu îl bagă în seamă. Un smarald cât oul de porunbel, prins pe turbanul alb, luminează drumul.

În cele 14 turnuri, 14 oameni trimişi de cele 14 bresle stau de veghe.

Paşa, în mătase albă strălucitoare, se aplecă spre un chip din mulţime:

- Care este numele tău?

- Ucenic, răspunse acesta, cu gura până la urechi.

Paşa îl privi iar ucenicul căzu de deochi. Elefantul alb se întoarse alene şi îşi urmă drumul. Se opri în faţa monetăriei lui Vlad Dracul iar acesta îi dărui Paşei un argint. Elefantul alb începu urcuşul celor 175 de trepte ale Scării Şcolarilor. Drumul este lung şi întunecos şi duce la Biserica din Deal. Smaraldul cât oul de porumbel, prins pe turbanul alb, luminează treptele. Nimeni nu mai urcă drumul acesta.

Unul din cele 14 Turnuri ale cetăţii se prăbuşeşte, dar mulţimea dansează, prinsă în frenezia carnavalului.

Un ucenic, descoperit fără nas şi fără urechi, este luat pe sus şi legat la stâlpul infamiei.

E a doua zi de carnaval.

Din Turnul cu Ceas iese Jupiter, ţinând în mâini u fulger de aur. E atâta înghesuială şi totuşi mulţimea dansează.

E atâta înghesuială şi totuşi, prin mulţime se plimbă un paşă turc, pe un elefant alb.Nimeni nu îl bagă în seamă. Un smarald cât oul de porunbel, prins pe turbanul alb, luminează drumul.

În cele 13 turnuri, 13 oameni trimişi de cele 13 bresle stau de veghe.

Paşa, în mătase albă strălucitoare, se aplecă spre un chip din mulţime:

- Care este numele tău?

- Calfă, răspunse acesta, cu gura până la urechi.

Paşa îl privi iar calfa căzu de deochi. Elefantul alb se întoarse alene şi îşi urmă drumul. Se opri în faţa monetăriei lui Vlad Dracul iar acesta îi dărui Paşei un argint. Elefantul alb începu urcuşul celor 175 de trepte ale Scării Şcolarilor. Drumul este lung şi întunecos şi duce la Biserica din Deal. Smaraldul cât oul de porumbel, prins pe turbanul alb, luminează treptele. Nimeni nu mai urcă drumul acesta.

Unul din cele 13 Turnuri ale cetăţii se prăbuşeşte, dar mulţimea dansează, prinsă în frenezia carnavalului.

O calfă, descoperită fără limbă, este luată pe sus şi legată la stâlpul infamiei.

E a treia zi de carnaval

Din Turnul cu Ceas iese Jupiter, ţinând în mâini u fulger de aur. E atâta înghesuială şi totuşi mulţimea dansează.

E atâta înghesuială şi totuşi, prin mulţime se plimbă un paşă turc, pe un elefant alb.Nimeni nu îl bagă în seamă. Un smarald cât oul de porunbel, prins pe turbanul alb, luminează drumul.

În cele 12 turnuri, 12 oameni trimişi de cele 12 bresle stau de veghe.

Paşa, în mătase albă strălucitoare, se aplecă spre un chip din mulţime:

- Care este numele tău?

- Meşter, răspunse acesta, cu gura până la urechi.

Paşa îl privi iar meşterul căzu de deochi. Elefantul alb se întoarse alene şi îşi urmă drumul. Se opri în faţa monetăriei lui Vlad Dracul iar acesta îi dărui Paşei un argint. Elefantul alb începu urcuşul celor 175 de trepte ale Scării Şcolarilor. Drumul este lung şi întunecos şi duce la Biserica din Deal. Smaraldul cât oul de porumbel, prins pe turbanul alb, luminează treptele. Nimeni nu mai urcă drumul acesta.

Unul din cele 12 Turnuri ale cetăţii se prăbuşeşte, dar mulţimea dansează, prinsă în frenezia carnavalului.

Un meşter, descoperit fără ochi, este luat pe sus şi legat la stâlpul infamiei.

Mulţimea se revarsă dansând dincolo de ziduri.

Toboşarul nu îşi mai strigă chemările. Bate toba. În ritmul ei, un Paşă turc, pe un elefant alb, cusut parcă din petice, trece pe lângă Biserica din Deal. Un elefant din bucăţi, din urechi, nasuri, ochi sau limbă de om.

                                                                  Andrea Hedeş


                                                                    1.10.2008