Ca întotdeauna când scriu despre lucruri cu o semnificație specială pt mine, găsesc foarte greu cuvintele și nu iese nimic...special. De sărbători trimit mesaje banale gen Crăciun fericit! Paște fericit!, la aniversări nu reușesc decât La Mulți Ani! Aniversare fericită! La fel și acum. Luna aceasta se împlinește un an de când scriu la Luceafărul. Acest lucru se datorează domnului Horia Gârbea, cel care, aflând despre o cronică scrisă de mine la Mesagerul, la una din cărțile domniei sale, a fost nu doar plăcut surprins (spun eu), ci a făcut gestul extraordinar de a mă coopta în echipa centenarei reviste, echivalentul catapultării mele pe lună. De unde atâta încredere în mine, omul pe care nu l-a văzut, auzit, întâlnit niciodată, de unde acest act de noblețe sufletească, curajul acesta de a risca pariind pe bidivii imberbi, cum spune undeva poetul Mircea Petean?Așa a început atunci această aventură stelară http://horiagarbea.blogspot.com/2011/01/cei-care-ne-descopera.html
Acesta este punctul în care a ajuns http://horiagarbea.blogspot.com/2012/02/aparitie-iminenta-luceafarul-de.html
Mulțumesc, Horia Gârbea!
Eu vă mulțumesc în numele cititorilor Luceafărului de dimineață și vă doresc mulți ani în echipa sa. Iată, eu am sărbătorit în ianuarie 22 de ani cu Luceafărul. Trec repede...
RăspundețiȘtergereRepede, dar frumos! Vă mulțumesc și vă întorc urările cu multă căldură!
RăspundețiȘtergere