luni, 28 martie 2011
Join Me in Death
Teodor Dună s-a născut pe 6 martie 1981, în Tâncăbești, județul Ilfov. A absolvit cursurile Facultății de Litere din București. A publicat volumele trenul de treișunu februarie, 2002 (Premiul Național ”Mihai Eminescu” Opera Prima), și catafazii, 2005, ambele la Editura Vinea, aflăm din scurta prezentare a celui de-al treilea volum de versuri: de-a viul, publicat la Editura Cartea Românească în 2010, un volum fidel autorului său care îi răspunde Anei Dragu la întrebarea Din ce e făcută viaţa lui T. Dună? :”Din încercarea prelungă de a termina o carte de care mi-e teamă, din pahare de vin, din multă încremenire, din ezitări, din dorinţa de a mă ţine cât mai aproape de mine, din lucruri care uneori mi se pare că au prea puţină legătură cu ce se cheamă de obicei viaţă, dar care pe mine mă ţin cât de viu pot eu fi. Cel mai mult îmi doresc ca viaţa mea să fie făcută din lucruri care nu pot dispărea.”
de-a viul îmbracă în faldurile poeziei laitmotivul unei cunoscute balade gothic rock : Join me in death/ urmează-mă în moarte, volumul fiind un joc de-a v-ați ascunselea cu moartea, un ochean sub a cărui lentilă drumul spre moarte și lividele chipuri ale acesteia curg într-un joc al simetriilor infinite precum cristalele într-un caleidoscop funebru caligrafiind destrupări, de-a viul și carla, cele 3 ispite dinspre moarte ale volumului.
Într-un ritm a cărui legănare amintește uneori de muzica interioară a versetelor biblice, și am văzut că nu apă curgea,/ ci o carne mică, bolnăvicioasă/ susura sub noi. și atunci s-a auzit un chiot printre destrupați/ și ei au coborât malurile și au intrat în râu..., alteori de tonalitatea limpede a liricii lui Nichita Danilov, în amplele poeme în proză, versurile se desfășoară și curg cu eleganță în cuvinte simple precum culorile primare, desenând imagini vibrând înalt ca o trâmbiță apocaliptică ori conturate fin de un deget de ceață. Vocea particulară a lui Teodor Dună, răspicată chiar, în peisajul liric al generației sale, s-a ancorat, cu mare curaj, în zona transcendentului, a viziunilor înalte, pe care le imprimă în metafore ce pot trece drept desuete, uimind prin neconcordanța față de trend. Marile simboluri sunt însă racordate la ceva mult mai înalt, dincolo de curente și tendințe, având o existență perenă și perfect viabilă, din fericire, și în zilele noastre, dincolo de ritmurile de estradă.
Astfel, de exemlu, ciclul de poeme carla, ca să începem cu sfârșitul, stă sub o revărsare de petale de trandafiri. Nu e vorba aici de rosa damascena cu parfum de dulceață de pe vremea bunicii, e mai degrabă o păgână risipă de roze, antica sărbătoare a lumii romane, Rosalia, închinată celor plecați, pe ale căror morminte se împrăștiau petale. Dacă mai amintim și semnificația de labirint și pe cea de timp circular a florii cu treizeci de petale, prezența acestui simbol regal se dovedește plină de sens: o imensă întindere de trandafiri sălbatici, să stai într-un pat cu zăpadă și să te gândești la trandafiri, te port peste întinderile de trandafiri...
În jocul său de-a viul Teodor Dună a slobozit un alt simbol romantic, herghelii de cai, cai albaștri, mesageri ai lumii de dincolo, cu rol oracular și psihopomp, vechi simbol al clarvederii, ei descoperind umbre, fantome și taine: caii albaștri stau de sute de ani în apele albastre, toți caii albaștri din toate mările vin lângă peretele nostru pentru a se vedea.
Până și apa, element primordial considerat leagănul vieții, aduce la suprafață, în poezia lui Teodor Dună,tenebroase miezuri arhaice: apa este aici o apă moartă, apa înecaților, Apa Sâmbetei pe care plutesc, precum coji de ouă, paturi albe și moarte.
Carnea devine lemn, lemnul devine pat peste care crește și înflorește un arbore, astfel patul își împlinește existența devenind pat al somnului veșnic:mormânt - patul meu a înverzit. i-au crescut câteva ramuri. e prima lui primăvară ...
Albul, nonculoare asociată morții și doliului în culturile orientale, e prezent prin cristale de sare închegate în orașe fantomă, prin mesteceni și laptele turnat la rădăcina lor, firesc, un lapte al morții, prin miei, rochii albe și flori pe ram: într-o vale luminoasă în care ninge liniștit cu mesteceni, oarbele dorm cu mieii în brațe...
Lumile, universurile, liricul și realul, imaginile autobiografice și textul nu au granițe, ele curg una într-alta, se întrepătrund, se amestecă ritmate de oniric și thanatos, în culorile mitului, în forme percutante, amintind de fantasticele viziuni din pânzele lui Dali.
Jocul de-a viul este, în ultimul său cânt, unul al unui mort pentru moarta sa. Poemele de dragoste în moarte au un ceva amintind de fiorul erotic al foșnetului de kimono, apropiindu-se de poemele japoneze tanka erotice, nu prin laconism ci prin sugestia delicată de senzualitate, ca o atingere gingașă de mătase: el a așezat maci între sânii mei și a început apoi să-mi atingă foarte ușor umerii de parcă ar fi citit pe pielea mea o scriere pentru orbi și mi-a zis am așezat maci între sânii tăi numai așa sânii tăi uită unul de altul... Să fie Clara (Puternica) un alt nume pentru moarte? O reinterpretare a ceea ce numim Eros în Thanatos?
Cu influențe asumate din Gelu Naum, Ioan Es. Pop, M. Ivănescu, însă din păcate încă insuficient interiorizate, filtrate, Teodor Dună, asumându-și condiția celui ”locuit de moarte” (reiau aici o fericită formulare a Irinei Petraș), scrie sub pecetea unei convingeri înalte, a unei viziuni sacramentale a poeziei, privită ca instrument revelatoriu (Andrei Terian în recomandarea de pe coperta 4 a volumului). Aceste viziuni, după cum spune Cosmin Ciotloș, pe aceeași copertă 4, dau tonul unei cărți pe drept cuvânt extraordinare. Care, avertizez, conține capodopere.
Andrea Hedeș
11.03.2011 la Dej.
Cronică apărută în Mesagerul Literar și Artistic de Bistrița-Năsăud, varianta on-line se poate citi aici http://www.mesagerul.ro/ipaper/2011/03/28/mesagerul-literar-si-artistic-martie-2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)