Țara Lazuli
Briza ușoară a serii făcea lanurile să foșnească mătăsos, cu verzi
unduiri. Pomii, cu un frison repede stins, pâlpâiau albastru, un albastru
tulburat de clinchete aurii.
Zorii vor aduce culesul. Toate-s în pârg, e
timpul fericit al recoltei.
Aleșii, cu degete albe, vor culege, una câte una, foile albastre și
verzi, ochii mărunți de aur în coșurile mari, de nuiele. Le vor goli și se vor
întoarce în grabă, căci alte foi au crescut în loc, așteptând foșnitoare să fie
culese, alți ochi mărunți, de aur, susură pe ramuri. Va fi o zi lungă. Până
spre asfințit, trei munți, de albastru, de verde, de aur vor împunge cerul
roșu. Cu un zâmbet obosit, în tronu-i de lapis-lazuli, încet Regina se va trezi
din visare. Și toți i se vor închina. Va
fi sărbătoare. Focuri vor arde întreaga noapte. Și va fi o nouă zi.
Sunteți dintre cei puțini. Sunteți
dintre cei aleși, curgeau vorbele emisarilor, căutătorii de oameni.
Andrea Hedeș
26.07.2012/30.09.2012 Dej
( din volumul în lucru Parabole)
