La ceas de seară

            Lumină duioasă

Mon amour

Depoul Dej Triaj. Iunie 2013. Foto Andrea Hedeș.

Dorin Mureșan - Gestul animalului mort

                              Cronică nouă! De citit în  Mesagerul literar și artistic

sau, mai jos:

                                                    Roller coaster                        

               Dacă supraviețuiești copilăriei, ai material destul pentru a scrie întreaga viață, citeam undeva. Dar dacă supraviețuiești și adolescenței? Și tinereții? Și începi a povesti în chiar plinătatea ei? Pentru câte cărți, pentru câte lumi ai material? Am terminat de citit un roman care se deschide cu moliciunea unui boboc, dezvăluind treptat un parfum ce te absoarbe și te coboară insidios pe serpentine de miresme desenând vertigii, beție, panică, sevraj, grotesc, erotic și delir, un parfum intoxicant și catifelat. Un itinerariu spre damnare sau spre mântuire? Cresc oare toate florile cu fața spre soare?

               Un alt fel de a trăi pentru a-ți povesti viața este cel cartografiat în cel mai recent volum al lui Dorin Mureșan, lansat la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus în toamna lui 2012, volum apărut la Herg Benet Publishers. ”Liber mă simt atunci când tălpile goale îmi ating asfaltul (...)” sunt cuvintele de început ale acestui ”roller coaster”, iar cele care îl încheie: ”-Nu-ș” ce naiba a avut. Zici că l-am omorât.” E un volum aflat sub pecetea acestor două cuvinte: ”liber” și ”omorât”, cuvinte al căror sens însă, ca într-un cod secret, se cere citit, decriptat în oglindă, deoarece aici lucrurile nu sunt  ce par a fi, libertatea nu înseamnă eliberare, nici moartea - capăt de drum.

                 ”După cum au observat unii istorici literari, de regulă, cărțile care descriu experiențe narcotice încep cumva defensiv, cu un fel de scuză, cu o dezvinovățire, cu o atenționare sau, în orice caz, cu formularea unor rezerve din partea editorului sau a autorului (care uneori se ascunde în spatele unui pseudonim).” Remarca Andrei Oișteanu în importanta sa lucrare de antropologie culturală ”Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură”, o carte care ”este o parte a tabloului, până acum escamotată, a culturii române” subliniază Mircea Cărtărescu pe coperta patru a exhaustivului studiu. ”Gestul animalului mort” pirogravează curajos până la detaliul intim acest gen de experiențe narcotice, fără însă a se ”încadra”, cum poate firesc am crede, în genul circumscris de Andrei Oișteanu în capitolul ”Scriitori contemporani. De la Cărtărescu la Codrescu”.

                   „Gestul animalului mort” este și un volum în care erotismul erupe incandescent, ”hard”,din nou, fără a se integra, de această dată, în arealul douămiist.

                    Ceea ce îl diferenţiază pe Dorin Mureşan în abordarea acestor teme, până acum ceva vreme, tabu, este însăși faptul că nu le tratează ca pe nişte teme tabu,și de asemenea, exhibiţionismul ori supralicitarea nu sunt avute în vedere.  Este lăudabilă atitudinea editurii care nu a marjat pe acest ”filon”,  foarte profitabil în politicile de marketing.  Dincolo de parcursul de roller coaster narcotico-erotic, ”Gestul animalului mort” este o carte profund religioasă, o versiune..... postmodernă....... a parabolei fiului risipitor. Gestul animalului mort este o poveste despre moartea animalicului din om și despre înveșmântarea acestuia ”în haina lui cea dintâi”, doar astfel înveștmântat spiritul se bucură de frumusețea și harul adevăratei libertăți. Și acum ni se deslușește „codul” din titlu, cel regăsit în cuvintele de început și de sfârșit ale volumului: ”Căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat.” Volumul este, putem spune, o carte crescută din patru cărți. Cea dintâi,”Păsări” are drept motto un verset din Eclesiastul: ”Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce afost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.” Păsările este cartea amintirilor din copilărie.  Cea de-a doua carte în carte este ”Ștef”, aflată sub semnul Psalmului 23: ”Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău,căci Tu ești cumine.”- este cartea unor texte dintr-o perioadă halucinantă și haotică. Cartea a treia: ”Imosecs” are drept motto un verset din Epistola lui Pavel către Romani, ”O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte...?” și este cartea unei boeme încâlcite în les fleurs du mal, Iar cea de-a patra carte, este intitulată, nu întâmplător, ”Vântul”: ”Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge.” – Evanghelia după Ioan, este cartea unei schimbări la față. Cele patru cărți, abordând teme diferite, perioade diferite, alter-ego-uri diferite și fiind, „parabole” diferite, sunt ”lucrate”, bun înțeles,  în stiluri diferite, în maniere care să corespundă, să se muleze cel mai bine pe centrul de greutate al universului instrumentat. Din acest punct de vedere, ”Gestul animalului mort” nu este un roman în sensul ”clasic” al termenului. În artă, în privința modalităților de exprimare, de abordare, s-a trecut la ”pasul următor”  de ceva vreme deja. Un mijloc privilegiat de exprimare, de livrare a artistului spre spectator este ”instalația” care ”pune în scenă, într-un aranjament care are propria sa dinamică, modalități tradiționale (...) dar mai ales medii moderne” * ”Lansate ca formă de artă alternativă, compozițiile de obiecte șochează privitorii prin amestecul de inovație și banalitate. Instalația nu ocupă spațiul, ci îl restructurează și îl amenajează, ea lasă loc mișcării obiectelor, deplasării indivizilor, dar și circulației de idei, devenind astfel o formă de nomadism artistic și filosofic”.**  Este o caracteristică nu doar a volumului  scris de Dorin Mureșan ci și a altor scrieri contemporane de la noi și de la alții. Totuși, această,  poate, nouă specie literară întâmpină încă dificultăți de receptare fiind clasată și împinsă în zona experimentului, prin experiment înțelegându-se uneori și...greu de digerat. Totuși, ”experimentul” este vechi. Păstrând proporțiile și făcând referire strict la aspectul structural, la maniera în care se încheagă, la scheletul pe care se clădește, în fine, păstrând proporțiile, chiar  textul religios fundamental (pentru a păstra, iată, și registrul)  al creștinătății este o Carte a Cărților, fiecare cu un stil, ton, specie chiar, specifice și dovedite a fi cele mai adecvate transmiterii mesajului.

                            ”Gestul animalului mort” este o ”călătorie” într-un roller coaster: adrenalină,suișuri și coborâșuri, palpitații și rău de viteză, de înălțime, de mișcare, vertij și spaimă. Și bucuria unei (re)descoperiri: aceea că Cineva te așteaptă la capătul călătoriei.

* și ** http://ro.wikipedia.org/wiki/Instala%C8%9Bie_(art%C4%83)