ATINGEREA UNUI IDEAL-LITERAȚII DIN PERIOADA DINASTIEI CHINEZE TANG - CAMELIA PANTAZI TUDOR

Ca frunza ne-om lăsa purtați...

                                    Aceasta este cronica mea la cartea doamnei Camelia Pantazi Tudor  -  Atingerea unui ideal-Literații din perioada dinastiei chineze Tang, cronică apărută în numărul de mai al Mesagerului literar și artistic de BN și care poate fi citită și în varianta on-line a publicației, aici http://www.mesagerul.ro/ipaper/2011/05/30/mesagerul-literar-si-artistic-mai2011 

                                 Ca frunza ne-om lăsa purtați  de cursul istoriei coborând până la anii 618-917, în splendida perioadă de aur a dinastiei chineze Tang, îndrumați de cuvintele pline de căldură și pasiune ziditoare cuprinse în prima carte a Cameliei Pantazi Tudor, licențiată în economie și istorie. Apărută la editura RawexComs și având titlul ATINGEREA UNUI IDEAL-LITERAŢII DIN PERIOADA DINASTIEI CHINEZE TANG, aceasta îşi propune să demonstreze că, într-o perioadă a istoriei, China a atins idealul unei dezvoltări nemaiîntâlnite până atunci, iar acest fapt s-a datorat, într-o foarte mare măsură, existenţei în administraţia imperiului a unor oameni cu o minte sclipitoare, cu un spirit liber, cu o cultură vastă şi cunoştinţe aprofundate în diferite domenii. Aceştia oameni au fost funcţionarii-literaţi care, ei înşişi, au atins un ideal socio-uman şi artistic şi au rămas un ideal dorit atât de contemporani cât şi de posteritate.

                       Cartea, un eseu, după cum precizează Excelența Sa, reputatul sinolog Constantin Lupeanu, are la bază un studiu aprofundat, temeinic, o metodologie prezentată în deschiderea studiului, o bibliografie vastă, Camelia Pantazi Tudor fiind și cunoscătoare a limbii chineze și, nu în ultimul rând, o pasiune de o viață, bucuria de a împărtăși vastele și, pentru cititorul nefamiliarizat, ineditele cunoștințe despre fertila și tainica lume de dincolo de Marele Zid, însuflețind rândurile celor două sute de pagini, pagini care, grație stilului și, din nou, pasiunii și bucuriei cu care au fost scrise, fac din Literații din perioada dinsatiei chineze Tang mai mult decât o carte care se adresează unui public de nișă. Ea este o carte de istorie, un ghid de călătorie, o carte despre cultură  (și nu orice cultură), o carte despre filosofie, mit și poezie, un passepartout într-o lume fastuoasă și fabuloasă, o ocheadă aruncată asupra unei Chine in micro, deschizând gustul pentru lărgirea orizontului, o lectură altfel despre altceva. Despre cum împletirea fericită dintre conducătorii luminați și ideile revoluționare ale Marelui Maestru,Kong Fu Zi, Confucius în varianta latinizată, cu alte cuvinte, mariajul între putere și înțelepciune, duc la atingerea unui ideal spre care noi, astăzi,aici și acum, putem doar visa și care explică, în mare parte și în profunzime, motorul, forța ce stă în spatele Dragonului Roșu.

                        “Ideile revoluţionare ale lui Confucius se răsfrâng şi asupra sistemului de educaţie. Punând accentul pe studiu, ca singurul în măsură să diferenţieze oamenii a căror natură eminamente bună îi apropie şi singura cale de urmat pentru perfecţionarea continuă a omului, el priveşte pentru prima dată fiinţa umană în întregul ei. Învăţătura este aceea care îi egalizează pe oameni, prin ea toate categoriile sociale, oamenii bogaţi şi săraci, se situează pe aceeaşi treaptă. A studia este o necesitate a fiecăruia, înveţi pentru tine însuţi, pentru a te cizela şi a deveni om adevărat. Confucius spune: „e greu să găseşti un om să fi învăţat timp de trei ani şi să nu-şi fi făcut planuri de a ajunge dregător”.Oamenii găsesc o satisfacţie interioară studiind, nu caută prin aceasta prestigiu sau apreciere şi nu se supără dacă meritul nu le este recunoscut. Învăţătura se însuşeşte de om şi se împărtăşeşte altora. Scopul practic al educaţiei este formarea omului superior pe plan moral care să-şi servească comunitatea pe plan politic. El trebuie să se implice în guvernare pentru binele celor din jurul său”.

                       Aceste idei revoluționare au fost aplicate cu succes iar saltul peste poarta dragonului a rămas de atunci încoace, nu doar în China dar și la toate popoarele influențate de această cultură, un deziderat de viață.

                        Ar mai fi multe încă de spus despre această carte, dar îi lăsăm cititorului bucuria întreagă a descoperirii, încheind cu versurile unuia din marii poeți și cărturari din perioada dinastiei Tang, reprezentant de seamă al poeziei clasice chineze, cuprinse în capitolul VI, dedicat prezentării celor mai de seamă literați ai dinastiei Tang, Liu Zongyuan: Zăpadă pe fluviu – O mie de munți fără zboruri de păsări/ Zece mii de cărări pașii nu le-au călcat/ O barcă solitară. Înveșmântat în trestii,/ Bătrânul pescuiește în râul înghețat.

                                                           Aprilie 2011

                                                           Andrea Hedeș