joi, 22 decembrie 2011

NU ESTE TOTUL PIERDUT ( leapșa de sărbători )

           Intru în joc și preiau leapșa de la domnul Horia Gârbea http://horiagarbea.blogspot.com/2011/12/nu-este-totul-pierdut.html  care, la rândul său, a preluat-o de la doamna Lucia Verona http://luciaverona.blogspot.com/2011/12/nu-este-totul-pierdut-leapsa-de.html. M-am gândit, la început, că va fi un exercițiu greu pentru o persoană ale cărei citate favorite sunt cele din Eclesiastul, de căpătâi fiind acela cu ...deșertăciunea și vânarea de vânt... Dar mi-am amintit apoi cum mi-am petrecut Apocalipsa, aceea din 11.11.2011, căci, se anunță, vor mai fi și altele. În acea zi de vineri, ce se anunța, desigur, fatidică, am participat la un eveniment numit Zilele Poeziei la Dej. Zilele au fost, în fapt, o după-amiază, iar alăturarea cuvintelor Poezie și Dej ( un orășel de provincie, adică, numit de colegii mei de studenție Bangladej ) nu prevedeau nimic bun. Unde va să ne prindă sfârșitul? În Sala de Festivități a Cercului Militar! E,m-am gândit, măcar, dacă tot e să fie, să fie într-un cadru festiv,organizat, oficial,  o sală spațioasă, lucru bun, pentru că eu sufăr de claustrofobie, situată la etaj, ăsta e un inconvenient, dar parcă mai contează? Intru în Sală, Sala ...plină. Eu am spus atunci că cca 75 la sută a fost ocupată, dar văzând mai târziu înregistrările, 90 la sută e proporția adevărată, sigur, emoțiile Apocalipsei mi-au copleșit estimările. În Sală, părinți cu copii mici, liceeni, pensionari, cadre didactice, preoți, studenți, artiști, scriitori, alții decât cei ce urmau să recite în fața publicului. S-au acordat premii care nu au constat doar din diplome. Toți, veniți acolo, nu cu arcanul, pentru a asculta POEZIE. Dacă nici acesta nu e motiv de optimism...
                          Deci, Leo Butnaru, Mihai and Florin Caragiu, Florica Bud, RIM, oricine dorește să intre în joc, primiți cu optimismul?

marți, 20 decembrie 2011

Colinde. Crăciunul copilăriei

                 Am avut șansa de a copilări printre români, unguri, aromâni, armeni, rromi. Vecinii noștri. De Crăciun, ne adunam cei mici și îi colindam pe fiecare în parte. Repertoriul consta din două colinde plus, nelipsită în Ardeal, colinda Ce vedere minunată. Celelalte două erau: