Lumină de iulie

                          Revin cu postările-medalion dedicate unor personalități ale culturii noastre, după o pauză de două luni. Lumina de iulie este:

                     

                                                        Andrei Oișteanu

Andrei Oișteanu (n. 18 septembrie 1948, București) este etnolog, antropolog, istoric al religiilor și al mentalităților.

Este membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române și membru în Consiliul științific al Institutului.^[1] Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București, fiind membru în Consiliul științific al Centrului.^[2] Este președintele Asociației Române de Istorie a Religiilor.

 Este membru al Comisiei de Folclor și Etnologie a Academiei Române și al International Union of Ethnological and Anthropological Sciences (Londra). Este membru al Grupului pentru Dialog Social.^[3] Este de asemenea membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”. Este membru al board-ul editorial al publicațiilor Journal for the Study of Antisemitism (USA), Studia Hebraica și al editurii Hasefer. Este colaborator permanent la Revista "22".^[4]

A urmat în 1974 cursuri post-universitare de studii orientale la Universitatea din București (profesori: Sergiu Al-George și Amita Bhose). În 1997 a urmat cursurile de studii ebraice la Central European University din Budapesta (profesori: Moshe Idel și Michael Silber). În perioada 1997-1999 a beneficiat de o bursă de cercetare la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Centrul Internațional de Studiere a Antisemitismului. În 2002 a fost invitat cu o bursă de documentare în Germania (Berlin, München, Frankfurt, Düsseldorf), oferită de Institutul Goethe, cu tema „Identitate evreiască și antisemitism în Europa Centrală și de Sud-Est”. În perioada 2005-2006 a beneficiat de o bursă de cercetare („guest of the rector” Andrei Pleșu) la New Europe College - Institute for Advanced Studies, cu tema „Istoria religiilor în România”. A fost co-organizator al Congresului Internațional de Istorie a Religiilor, care s-a ținut la București în septembrie 2006.

În 2006, președintele României i-a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, „în semn de înaltă apreciere pentru contribuția deosebită în domeniul istoriei religiilor și pentru promovarea operei lui Mircea Eliade”, iar în 2005 președintele Italiei i-a conferit Ordinul Stella della Solidarietà Italiana.

În lucrările sale, reabilitează studiile vizând practicile magico-rituale și simbolistica mito-religioasă, studii grav prejudiciate de imensa maculatură comercială care s-a publicat în ultimul timp pretutindeni în lume.

Studiile și eseurile sale au fost traduse și publicate în SUA, Franța, Marea Britanie, Germania, Italia, Austria, Olanda, Belgia, Israel, Croația, Polonia, Cehia, Ungaria, Republica Moldova etc. A participat cu studii la peste 30 de volume colective publicate în Romania, Germania, Olanda, Belgia, Italia, Franța, Suedia, SUA. Autorul a fost invitat să-și lanseze cărțile la târgurile internaționale de carte de la București, Budapesta (2005), Paris (2008, 2013), Torino (2009), Ierusalim (2011), Frankfurt (2011) ș.a. Pentru studiile și cercetările sale i-au fost conferite premii și distincții în România, Italia și Israel.

În prima jumătate a anilor 1970 a fost membru al „Cetei melopoice”, trupă de muzică folk & rock condusă de Mircea Florian.^[5]

Din mai 2012, Editura Polirom a început să publice "Seria de autor «Andrei Oișteanu»", din care până acum au apărut următoarele volume: 1). "Grădina de dincolo. Zoosofia. Comentarii mitologice" (2012); 2). "Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european" (2012); 3). "Cutia cu bătrâni" (roman) (2012); 4). "Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească" (2013);

Volume publicate în limba română[modificare]

• „Grădina de dincolo. Zoosofia. Comentarii mitologice”, Dacia, Cluj, 1980 (ediția a II-a, Polirom, Iași, 2012);
• „Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească”, Minerva, Bucuresti, 1989;
• „Cutia cu bătrâni” (roman), Prefață de Dan C. Mihăilescu, Meta, București, 1995 (ediția a II-a, Cartea Romaneasca, București, 2005; ediția a III-a, Polirom, Iași, 2012);
• „Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală”, Nemira, București, 1997 (ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată, 1998);
• „Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european”, Humanitas, București, 2001 (ediția a II-a, Humanitas, 2004; ediția a III-a, revăzută, adăugită și ilustrată, Polirom, 2012). Volumul a a fost distins cu cinci premii importante în România și Israel, printre care Marele Premiu al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO), Premiul Asociației Scriitorilor din București (Uniunea Scriitorilor din România), Premiul Fundației "Sara & Haim Ianculovici" (Israel);
• „Identitate evreiască și antisemitism în Europa Centrală și de Sud-Est”, volum coordonat, prefațat și ilustrat de Andrei Oișteanu, Goethe Institut, București, 2003;
• "Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească", Polirom, Iași, 2004 (ediția a doua, revăzută, adăugită și ilustrată, Polirom, 2013);
• "Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu", Polirom, Iași, 2007;
• "Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură", Polirom, Iași, 2010 (ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată, Polirom, 2011). Volumul a fost distins cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România;

Volume publicate în alte limbi[modificare]

• „cARTe. Object-Books Made by Romanian Artists”, Edited by Andrei Oișteanu & Dan Perjovski, Texts by Andrei Oișteanu, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu & Alex Leo Șerban, De Zonnehof Cultural Center, Amersfoort, The Netherlands, 1993;
• „Cosmos vs. Chaos: Myth and Magic in Romanian Traditional Culture. A Comparative Approach”, The Romanian Cultural Foundation Publishing House, Bucharest, 1999;
• „Das Bild des Juden in der rumänischen Volkskultur”, Herausgegeben von Erhard Roy Wiehn, Hartung-Gorre Verlag, Konstanz, 2002;
• „A Képzeletbeli Zsidó”, ediția în maghiară a cărții "Imaginea evreului", Editura Kriterion, Cluj-Napoca, 2005;
• „Il diluvio, il drago e il labirinto: Studi di magia e mitologia europea comparata”, Edizioni Fiorini, Verona, 2008;
• „Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures”, Preface by Moshe Idel, University of Nebraska Press, Lincoln & London, 2009. Volumul a beneficiat de Premiul "Alexandru D. Xenopol" al Academiei Române;
• „Konstruktionen des Judenbildes: Rumänische und Ostmitteleuropäishe Stereotypen des Antisemitismus”, Illustrated edition, Frank & Timme Verlag, Berlin, 2010.
• „Les Images du Juif: Clichés antisémites dans la culture roumaine. Une approche comparative”, Préface de Matei Cazacu, édition illustrée, Editions Non Lieu, Paris, 2013.

Premii și distincții[modificare]

• Premiul de excelență pe anul 2000 acordat de Federația Comunităților Evreiești din România “pentru remarcabila activitate de cercetător în domeniul etnologiei”; președinte juriu: Zigu Ornea
• Marele Premiu pe anul 2001 al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO), pentru volumul Imaginea evreului în cultura română (Humanitas, 2001); președinte juriu: Adrian Marino
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (Asociația din București), secțiunea Critică și istorie literară, pentru volumul Imaginea evreului în cultura română (Humanitas, 2001), președinte juriu: Nicolae Breban
• Premiul pentru cea mai valoroasă carte din anul 2001 acordat de Revista “Sfera Politicii” și Fundația “Societatea Civilă”, pentru volumul Imaginea evreului în cultura română (Humanitas, 2001), președinte juriu: Stelian Tănase
• Premiul de excelență pentru realizarea (în colaborare cu Lya Benjamin) a expoziției foto-documentare România în vremea Holocaustului, la Tîrgul de carte “Gaudeamus”, noiembrie 2003, acordat de Societatea Română de Radiodifuziune
• Premiul pe anul 2005 acordat de Fundația “Sara & Haim Ianculovici” (Haifa, Israel), secțiunea “Istoria gândirii”, pentru volumul Imaginea evreului în cultura română (Humanitas, 2004). Motivația juriului: "Andrei Oișteanu este unul dintre cei mai importanți cercetători în domeniul antropologiei culturale și istoriei religiilor". Președinte juriu: prof. dr. Izu Eibschitz
• Ordine della Stella della Solidarietà Italiana, în grad de Commendatore, conferit în anul 2005 de Presedintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, la propunerea Ministrului Afacerilor Externe, Gianfranco Fini
• Ordinul Național Steaua României, în grad de Cavaler, conferit în anul 2006 de Președintele României, Traian Băsescu, "în semn de înaltă apreciere pentru contribuția deosebită în domeniul istoriei religiilor și pentru promovarea operei lui Mircea Eliade"
• Diploma de onoare a Centenarului Revistei “Viața Românească” (1906-2006), acordată în 2006 pentru “efortul intelectual dedicat lărgirii orizontului universal al culturii române”; președinte juriu: Caius Traian Dragomir, redactorul șef al revistei
• Diplomă de onoare și medalie jubiliară cu ocazia Centenarului Muzeului Țăranului Român (1906-2006), acordată în 2006 de directorul MȚR, Vintilă Mihăilescu
• Premiul “Societății Timișoara” pe anul 2008, “pentru contribuția prin intermediul cuvântului scris la dezvoltarea spiritului civic, la promovarea principiilor democrației și ale statului de drept în România”
• Diploma de Membru de onoare al Asociației 21 Decembre 1989, acordată de Teodor Mărieș pe 13 iunie 2010, “pentru sufletul deschis cu care a sprijinit idealurile Revoluției din Decembrie 1989”
• Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură (Polirom, 2010); înmânat pe 8 iunie 2011 de președintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu .
• Premiul "Alexandru D. Xenopol" al Academiei Române pentru volumul Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures, University of Nebraska Press, 2009; înmânat pe 15 decembrie 2011 de Președintele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc.

Nominalizǎri la premii[modificare]

• Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Imaginea evreului în cultura română (Humanitas, 2001)
• Premiul Asociația Editorilor din România pentru volumul Imaginea evreului în cultura română (Humanitas, 2001)
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradiționalǎ românească (Polirom, 2004)
• Premiul Național pentru Arte, acordat de Guvernul României, pentru volumul Religie, politică și mit. Texte despre M. Eliade și I.P. Culianu (Polirom, 2007)
• Premiul "Cartea Anului 2010", acordat de "România Literară" și "Fundația Anonimul", pentru volumul Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură (Polirom, 2010).
• Premiul "Critic Atac" pentru volumul Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură (Polirom, 2010).
• Premiul revistei "Observator cultural" pentru volumul Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură (Polirom, 2010).

Note[modificare]

1. ^ www.ihr-acad.ro
2. ^ http://www.unibuc.ro/ro/personal_centrul_goldstein_ro
3. ^ http://www.gds.ong.ro/membriigds.htm
4. ^ http://www.revista22.ro/autor-andrei-oisteanu-1
5. ^ „Rasu'-Plansu' (I)”.

        De la Wikipedia, enciclopedia liberă

La oglindă

                                                                Foto Andrea Hedeș

Gavril Moldovan - Vulcan nestins

                 Cronică nouă, de citit în  Suplimentul Răsunetul Cultural  editat de SSBN sau,

                                            mai jos:

• 

Există un punct unde arta şi ştiinţa, unde matematica, muzica, fizica, poezia... se întâlnesc. E un punct ”înalt”, situat departe-aproape în lumea Ideilor. Atât de înalt încât, chiar abia atingându-l, senzaţia e că parcă, parcă, ai atins ceea ce cauţi de când te ştii...iar infima clipă de beatitudine se transformă, la căderea înapoi în cuvânt, în căutare avidă, febrilă, a ceea ce acum şi aici devine atât de greu de desluşit. Absolutul. Şi există o tradiţie a poeţilor ardeleni, smeriţi şi harnici căutători ai acestuia. Poate ”să fie de vină” spaţiul transilvan pentru aacestă aplecare spre introspecţie şi meditaţie şi transcendenţă. Spaţiul acesta, ”deal-vale”, circumscris de Lucian Blaga, spaţiu istoric, geografic, social, dar mai presus de acestea, spaţiu interior care ordonează şi modelează, reuşind mai apoi să transceadă particularul, geograficul şi, asemenea unui purtător de lumină, Phosphorus , să aducă în cuvânt, iar cuvântul în poem, frumuseţea şi dorul de Absolut.
Încă în prima jumătate a secolului trecut, fizica cuantică descoperea o lege care, spusă cât mai simplu şi mai frumos ar suna aşa: simpla îndreptare a atenţiei asupra unei flori modifică la nivel cuantic starea acelei flori. Iar aceasta este pur şi simplu poezie... Ceva similar, aproape ”magic” şi totuşi...”real” se întâmplă cu lumile propuse de Gavril Moldovan, cunoscute cititorului, dar în care ceva s-a schimbat, la modul iremediabil şi sublim, lumi propuse în ”Vulcan nestins”, placheta de poeme apărută în Colecţia Charta a Editurii Eikon în 2011. Lirica sa, „cu picioarele doar rătăcitoare prin pulberea materiei”, propune o ascensiune ”fakirică” am spune, spre vulcanul nestins în care clocotesc lumile, gata să erupă. Dar, vorba poetului, ”târziul nu se grăbeşte”...
Poemele lui Gavril Moldovan din ”Vulcan nestins” asta şi sunt: erupţii ale lumilor posibile întru cuvânt: ”Revărsări de lavă peste ore/ ce-ar urma să se transforme-n zile/ un zeu din adâncuri ne trimite/ focul” ”curg de-a valma roiuri de cuvinte/ propoziţii fraze şi-nţelesuri/ poţi să-ţi faci o casă din silabe/ poţi să dormi la umbra unor rime/ şi când clocotul acela aspru/ te ajunge noaptea din cratere/ tu izvorul lor eşti în artere/ picură sintagme vechi de ere.” Mărturisire şi profesiune de credinţă, ars poetica şi meditaţie asupra condiţiei poetului, dator să ardă în foc care nu mistuie, şi chiar din foc să urzească măiestrite bijuterii, poemele, o condiţie asumată de Hefaistos ce trudeşte pentru a făuri cuvântul – armă şi podoabă, poemul... La ce bun poeţii?!
Specificul liricii lui Gavril Moldovan stă şi în felul particular în care mixează ingredientele ”liricii transilvane”: satul, istoria, identitatea, meditaţia - transcendentul. Gândul fuge la ciclul de lucrări ”Păretare” al lui Marcel Lupşe. Păretarul, are aici funcţia de a înlocui întregul prin parte, el reprezintă vatra satului, tradiţia, arta, dar şi simbolul şi mitul din spatele simbolului ( sau simbolul din spatele mitului?) şi prin nervurile acestora, ale mitului şi simbolului, coboară până la izvoarele subterane ce leagă în aceste puncte fierbinţi culturile tradiţionale de pretutindeni. Fiecare poem este un astfel de ”păretar”, dar ”păretarul”, este cadru şi pretext pentru desfăşurarea largă, fastuoasă a lumilor. Sunt imagini, scene, lumi familiare aici, în suita de păretare pe care o propune Gavril Moldovan în galeria acestui volum. Dar numai la o primă vedere. Dar de îndată ce vederea alunecă în privire... ”A privi este un termen inventat în Evul Mediu şi al cărui sens ne-a parvenit ca atare: a privi înseamnă a păzi, a fi atent la, a se îngriji de, a acorda atenţie la, a lua în consideraţie, a veghea. Privirea întârzie asupra a ceea ce vede.” ( citatul îi aparţine lui Laplantine şi este reluat şi dezvoltat în Antropologie. 5 introduceri de Vintilă Mihăilescu (Poliorm, 2009) în capitolul Privirea antropologică şi construcţiile Omului).
Ei bine, privirea ne descoperă noi valenţe ale acestor lumi, de la sat la geneză, de la moarte la cosmos, de la corp la frunză, de la femeie la copilărie, de la război la ore târzii, atenţia pe care poetul o abate asupra lor le schimbă, le modifică definitiv într-un fel aproape întotdeauna subtil, aducând o nouă perspectivă, profunzime, coloratură... : ”Oasele subţiri ale mâinii scriindu-şi memoriile/ vor avea ce povesti/ stăpânele unei coroane de flori/ argintul de sub unghii să-l retopească/ într-un mic degetar/ sau cu acul cum au cusut/ o stofă autumnală/ de s-au învelit în ea şaptesprezece dinastii„ (Degetele); ”Cum îmi aminteşti tu de tristeţe/ ea îmbrăcând conturul mâinilor tale/ cu mănuşi verzi din care se destramă/ firele subţiri// cobori cobori/ pianul de lângă masă mai scoate fum/ clapele au înmugurit sub degete” (Stare) sau ”Soldatul înaintează pe câmp/ printre flori roşii/ la mari distanţe de el/ în hale negre şi murdare/ se fabrică glonţul/ pentru trupul lui„ (Soldatul).
Citindu-l pe Gavril Moldovan şi poemele sale dedicate Bistriţei, ”oraş medieval”, nu am putut să nu ne gândim la prima ediţie a Festivalului de Carte Transilvania, al cărei Mare Premiu a revenit distinsului poet Horia Bădescu pentru poemele sale închinate Clujului şi să nu ne punem întrebarea: pe când un volum de autor sau o antologie de poeme închinate Bistriţei?
Aflat mereu în căutarea ”firului cu plumb”, Gavril Moldovan zideşte în fiecare poem ”o lume în mişcare la cuvânt”. Şi fiecare lume este un posibil acasă, o posibilă casă, de care poetul s-a îngrijit: ”Ziua întreagă am reparat acoperişul casei/ să las copiilor un adăpost ca lumea/ pentru ploile de stele ce vor veni” (Fapte din trecutul odăii).