PRINCIPESA MARGARETA A ROMÂNIEI - CARTE REGALĂ DE BUCATE

Despre bucuria de a fi gazde...

  

           
Cronica mea la cartea Alteței Sale Regale Principesa Margareta a României, Carte regală de bucate, poate fi citită în nr.34 al revistei Luceafărul de Dimineață, http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=3687&editie=153 sau, mai jos:

                                                            Despre bucuria de a fi gazde

                       L'humanite se nourrit, le Francais prend le repas.Et les rois?  Putem afla din Cartea Regală de Bucate a Alteței Sale Regale Principesa Margareta a României, apărută la editura Curtea Veche 2010, 2011. Este o primă carte regală de bucate, ne avertizează Alteța Sa Regală, inspirată de ideea de a pune împreună rețete culinare, alături de povești cu oameni dragi. Este și o premieră românească, înscriindu-se într-o tradiție regală europeană.

                   Având ca modele cartea lui Lady Laird of Ballindalloch Caste, I love food și cartea de bucate editată de Palatul Buckingham, The Royal Table precum și o bogată bibliografie, cuprinzând cărți de decorațiuni interioare, mai cu seamă cele ale Henriettei Spencer-Churchill, cărți belgiene și franceze de decorațiuni ale meselor, cărți de bucate italiene, franceze, britanice și românești, precum și o mulțime de volume de literatură, din diverse secole, în care se vorbește despre ospitalitate, artă culinară sau viața de zi cu zi a Caselor Regale  precum și episoadele de la BBC dedicate activităților și acțiunilor Familiei Regale Britanice la Palatul Buckingham și la Castelul Windsor, cu fotografii de detaliu, ce completează rețetele culinare și cu fotografii ale rudelor prezente în volum prin rețete și amintiri, din arhiva Alteței Sale Regale, Principesa Margareta a României, cu un Glosar care să (re)familiarizeze cititorul român cu mirodenii, instrumente de bucătărie și ingrediente și încheindu-se cu un extras din Codul bunelor maniere la masă al Iuliei Marinescu (deoarece bunele maniere-inclusiv cum să mănânci corect-se învață indiferent de mediu, vârstă, nivel de cultură) volumul este unul de referință: ghid, manual, sertar cu aminitiri, lecție de istorie, tratat despre demnitate, eleganță și frumusețea regală a firescului, despre neprețuitele lucruri simple. Este o carte despre normalitate. Și, mai cu seamă, o carte de bucate!

                   Încă din Cuvântul înainte ne reamintim ceva ce am uitat, din păcate, prea mulți dintre noi: Timpul petrecut în jurul mesei de prânz sau cină este un act de generozitate, de comuniune spirituală și de înțelegere omenească. Și prinde bine această aducere aminte în mijlocul unei vieți trăite sub imperativul civilizației de tip fast food, în care a mânca nu mai înseamnă decât a ne hrăni, pierzându-și funcția de a ne restaura, de a ne împărtăși cu celălalt.  Ritualul vieții de zi cu zi, viața spirituală, cea de familie, reuniunile în jurul mesei de prânz sau de seară, sfârșitul de săptămână în mijlocul familiei, toate acestea sunt tradiții care s-au păstrat, adaptate desigur, generație după generație, la realitățile zilei în familiile regale. Iar cartea este un fel diferit de a cunoaște Familiile Regale ale Lumii prin intermediul celor 27 de capitole, fiecare purtând numele celor care au trimis rețetele și fiind așezate, spune Alteța Sa Regală,  aproximativ în ordinea în care mi-am cunoscut rudele.

                      Această călătorie, într-o lume care ne învață ospitalitatea, felul de a fi gazdă, înțelesurile actului de a primi musafiri la masă, de a le oferi nu numai mâncăruri gustoase, ci și o atmosferă elevată și potrivită cu anotimpul și cu ocazia începe la Vila Sparta, aproape de Florența, în căminul Amamei, Regina Elena a României, bunica paternă a Alteței Sale Regale Principesa Margareta a României. și continuă la Brodrejoj, casa din Danemarca, în apropeire de Copenhaga, a bunicii materne, Principesa Margareta a Danemarcei, Granny, trece prin Versoix pentru a afla unul din felurile preferate de mâncare ale Regelui Mihai: pasta con pesto iar mai apoi prin Paris, un loc în care trotuarele cântă, orașul natal al Reginei Ana a României,  pentru a trece mai apoi prin pădure, primăvara, printre ghiocei și mai departe, tot mai departe, pe drumurile amintirlor și ale desfătărilor culinare.

                        Cartea Regală de Bucate este un itinerar fastuos, cosmopolit ce ne îmbie cu rafinate, delicioase rețete culinare: de la americanele și binecunoscutele New York Cheese Cake sau Chilli con carne la Gazpacho andaluz, Zephyre de Veau, Șnițel Karadjordje, supă bulgărească Tarator, Fatoosh, prăjitura Gabriela ori prețios delicioasel: sufleu de brânză copt de două ori și budinca de fazan oferite de Charle, Principe de Wales. Cu această notabilă excepție, rețetele sunt ușor de preparat și apetisante. Cartea chiar putând deveni un ajutor și o inspirație în bucătărie.

                        Volumul mai este și o poveste de dragoste: față de tradiție, familie, istorie, față de țară dar și o dublă poveste de dragoste. Un laitmotiv transpare dintre rânduri: Radu și cu mine, laitmotiv ce dă și numele capitolului ce încheie Cartea Regală de Bucate: Nu-mi pot imagina cartea mea regală de bucate fără experiențele culinare ale lui Radu și ale mele, de-a lungul celor aproape cincisprezece ani de când suntem împreună.

                     O carte plină de amintiri și simboluri ale unei lumi frumoase și demne într-un timp al afecțiunii și grației.

Efervescent

              Cronică la volumul de proze scurte ”Trompetistul care semăna cu Melchiade” scris de Radu Ilarion Munteanu, cronică apărută în Mesagerul literar și artistic de Bistrița Năsăud, luna iulie și care poate fi citită aici http://www.mesagerul.ro/ipaper/2011/07/24/mesagerul-literar-si-artistic-iulie2011  sau mai jos:

                                                          Efervescent

                    Scriitorul, ca și podgoreanul, așteaptă o toamnă, a inspirației, în care rodul copt de soarele gândului trece prin toate caznele spre a țâșni, șuvoi strălucitor, în cupa de cristal a cuvântului scris. 2010 pare să fi fost un an bun pentru Radu-Ilarion Munteanu, aka RIM, cărții sale, apărută în colecția Lakonia a editurii Limes, intitulată Trompetistul care semăna cu Melchiade,  o colecție de proze scurte, potrivindu-i-se caracterizarea, scurtă și cuprinzătoare, din doar două cuvinte, a lui Umberto Eco: delicii fermentate.

                  Ilustrațiile lui Liviu Ovidiu Penea, ecou în oglindă ale celor 17 proze scurte precum și cartografierea lor de către Ioan-Pavel Azap, sub auspiciile banchetului, un banchet al lui RIM, și de asemenea de către Tudorel Urian, cel care îl demască pe RIM drept un Șerban Foarță al prozei sunt toate chei potrivite pentru a intra în lumea de 17 proze (17, dar până la urmă...ce importanță are? Cifrele sunt magice.) a lui RIM, o lume în care nimic nu-i mai real decât imaginarul, o lume ocru cu violet în care cititorul este invitat pe luciul de patinoar al unor ape înșelătoare: ape de oglindă, ape înghețate, ape încremenite, ape adânci.

                   Buchetul de preț al acestei scriituri este versatilitatea ei. Autorul glisează cu grație printre stiluri, printre lumi, cu o delicată înțelegere, cu o subtilitate ce ascunde complexitatea și forța ce stau în spatele construcției, chiar dacă, hâtru, Radu-Ilarion Munteanu se joacă de-a scamatorul care își dezavuează trucurile arătând câte o frântură de șantier, după care zâmbește în barbă, de după colțul paginii...chiar a crezut cineva că se fură în ăst fel secretele meseriei? Radu-Ilarion Munteanu rămâne un arabesc încolăcit în sine însuși...

                 Defilarea ceremonioasă a motto-urilor ete un răsfăț în sine: Fur Die Zauberin, unui ochi de lup, duhurilor mele transparente, fetelor cu numele Lia, Demiurgului din Macondo, Ozanei,celebrul deja unei rețete de salată de boeuf, dar și  Lilianei Dumitriu ori lui Liviu Antonesei.

               Dincolo de măiestria cu care Radu-Ilarion Munteanu joacă șotron între sfere, oglindit în globurile de pom, multe din cele 17 proze sunt, în esență, autoportrete ale autorului egal sieși, schițate cu grijă dar fără pedanterie și dăruite, negru pe alb, cititorului.

                 Prozele, rafinat articulate, pictate cordial sau sub semnul aparent anarhic al turului de forță, își găsesc toate cerul deschis, cerul miraculos al dragostei, sub care se înmiresmează tandru, surprinzător și fin precum Trandafirii roșii sau O pată de sânge pe cearșaful alb, când dragostea este absorbită prin pielea sufletului.

               Solare și fluide sau răsfrângând nocturn tonurile acute ale lui nevermore, nevermore  -struguri albi și struguri negrii- aceste proze, cu aromă proaspătă și bogată, și-au tras seva din pământ calcaros și acid, acela în care vița de vie își înfige de două ori mai adânc rădăcinile. Loviți de soare, zdrobiți sub presiunea căutărilor, fermentând în intimitatea de pivniță răcoroasă a gândului, supuși acțiunii de degorgement, sau a îndepărtării reziduurilor -struguri albi și struguri negrii- au curs apoi  în proze efervescente de culoarea aurului vechi uneori, alteori de tinerească limpezime, brute, seci ori dulci, fiecare din ele, din cele 17,așteaptă cu parfum de fân cosit și de cuișoare să fie deschisă de către cititorul iscoditor, revărsându-și sufletul înspumat, efervescent. Sunt aici mari făgăduințe de fericire...

                                                                 Andrea Hedeș

                                                                 14.06.2011 la Dej

                       

RADU ILARION MUNTEANU-TROMPETISTUL CARE SEMĂNA CU MELCHIADE