Țara Lazuli

                                                                      

                                                                 

                                                                       Țara Lazuli

                           Briza ușoară a serii făcea lanurile să foșnească mătăsos, cu verzi unduiri. Pomii, cu un frison repede stins, pâlpâiau albastru, un albastru tulburat de clinchete aurii.

                           Zorii vor aduce culesul. Toate-s în pârg, e timpul fericit al recoltei.

                           Aleșii, cu degete albe, vor culege, una câte una, foile albastre și verzi, ochii mărunți de aur în coșurile mari, de nuiele. Le vor goli și se vor întoarce în grabă, căci alte foi au crescut în loc, așteptând foșnitoare să fie culese, alți ochi mărunți, de aur, susură pe ramuri. Va fi o zi lungă. Până spre asfințit, trei munți, de albastru, de verde, de aur vor împunge cerul roșu. Cu un zâmbet obosit, în tronu-i de lapis-lazuli, încet Regina se va trezi din visare. Și toți i se vor închina.  Va fi sărbătoare. Focuri vor arde întreaga noapte. Și va fi o nouă zi.

                          Sunteți dintre cei  puțini. Sunteți dintre cei aleși, curgeau vorbele emisarilor, căutătorii de oameni.

                                                                                    Andrea Hedeș

                                                                            26.07.2012/30.09.2012 Dej

                                                                           ( din volumul în lucru Parabole)