REGULAMENTUL FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME
„ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL”, ED. A IV-A, 2010-2011„Mizilul!... Aşezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe - o grădină - se răsfaţă cu multă cochetărie pe o pajişte plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare şi până apune, iarna şi vara. Rar se găseşte o panoramă aşa de plăcută şi atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, şi mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaţilor; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, uşor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munţilor; în faţă, neţărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.”
I.L Caragiale, O zi solemnă
SECŢIUNILE CONCURSULUI:
POEZIE – maxim patru poezii
EPIGRAME – maxim patru epigrame
La concurs pot participa tinerii români de… orice vârstă!!!
TAXA DE PARTICIPARE: 20 LEI
PREMII TOTALE: 4000 DE LEI
Toţi participanţii şi profesorii îndrumători primesc diplome. După premiere edităm Antologia cu textele selectate ale concursului şi o trimitem prin poştă.
Taxa va fi trimisă prin mandat poştal pe adresa liceului: prof. Bădicioiu Laurenţiu, Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, str. N.Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova, cod 105800; menţiunea: pentru „Romeo şi Julieta la Mizil”, ed. a IV-a.
O epigramă are ca temă impusă MIZILUL. Sugestii beletristice: Geo Bogza, 175 de minute la Mizil, I.L Caragiale, O zi solemnă, George Ranetti, Romeo şi Julieta la Mizil. Textele sunt pe www.romeojulietalmizil.ro Celelalte trei epigrame au teme libere. Poeziile/epigramele nu trebuie să fi fost publicate până la data premierii, adică 30.01.2011. Un moto trebuie adăugat în FIŞA DE ÎNSCRIERE pentru ca, numai ulterior jurizării, concurentul să poată fi identificat. Spre a destinde rigida regulă a folosirii celor patru cuvinte obligatorii doar într-o epigramă, Ranetti,
Romeo, Julieta şi Mizil, valabilă invariabil la primele ediţii, oferim la această ediţie o perpectivă mai
atractivă, păstrând totuşi Mizilul, cum era şi firesc, expus “tirului” epigramiştilor.
Precizăm că, pentru cei care nu au internet, materialele pot fi trimise prin poştă (adresa este mai sus), semnate cu un moto, în acelaşi plic introducându-se încă un plic închis, pe care va fi scris acelaşi moto,
în interiorul căruia va fi fişa de înscriere cu toate datele de identificare ale autorului. Nu uitaţi telefonul!
Jurizarea în ianuarie 2011; premierea pe 30.01.2011, la Mizil, în Sala de Festivităţi a Liceului „Grigore Tocilescu”.
COMPONENŢA JURIULUI:
Prof. univ.dr.ing. Corneliu Berbente – vicepreşedintele Clubului „Cincinat Pavelescu”
Corneliu Leu – prozator şi jurnalistConf. univ.dr. Daniel Cristea Enache – critic literar, scriitor
Emil Proşcan – primarul oraşului Mizil
Ion Busuioc – epigramist
Mihai Moleşag – epigramist
Nicolae Dragoş – scriitor
Profesor univ.dr. Titus Constantin Vîjeu – critic de artă, scriitor
Coordonator proiect: prof. Laurenţiu Bădicioiu, tel.0744438247
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME “ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL”,
INIŢIAT ŞI ORGANIZAT DE LICEUL TERORETIC
„GRIGORE TOCILESCU”,
REFLECTAT ÎN OPINIILE CÂTORVA PARTICIPANŢI PREZENŢI LA EDIŢIILE PRECEDENTE
Coordonator proiect: prof. Badicioiu Laurentiu
EDIŢIA A II-A, 2008-2009
Emil Proşcan, primarul oraşului Mizil
Mult mai mult decât o sărbătoare obişnuită. Eveniment de înaltă ţinută care, prin prestanţa şi prestaţia invitaţilor, a produs, aproape pe tot parcursul desfăşurării, emoţii, vibraţii, trăiri, parcurgându-se, prin adevărul şi lumina celor spuse, întregul areal dintre zâmbet şi lacrimă. Felicitări, felicitări, felicitări celor care au făcut să fie acele momente!
Daniel Cristea-Enache, conf.univ.dr., critic literar, scriitor
„De multe ori, concursuri precum cel organizat de fostul meu coleg de facultate şi actualul profesor de literatură română Laurenţiu Bădicioiu, au un iz provincial. Texte mediocre sunt notate pozitiv şi ridicate artificial la rang de literatură veritabilă. Aceasta fiind trista regulă statistică, concursul de la Mizil reprezintă o fericită excepţie. Mă refer în special la secţiunea poemelor de dragoste, de un foarte bun nivel în ansamblu, şi cu câteva individualităţi poetice deja conturate. Am citit cu reală surpriză şi cu efectivă încântare texte publicabile în orice publicaţie culturală centrală. Literatura actuală, scrisă de oameni tineri şi foarte tineri, dă semne de vitalitate (şi) la Mizil. Felicitări aşadar participanţilor şi organizatorilor, cu o menţiune specială pentru sufletul manifestării: Laurenţiu Bădicioiu.”
Corneliu BERBENTE, prof.univ.dr.ing., vicepreşedintele Clubului „Cincinat Pavelescu”
Lecţia de liceu
Deşi cu facultate, eu –
Declar deschis, cinstite feţe –
Luai azi lecţii de liceu:
De stimă şi de tinereţe!
Moment
– Cine-s oare-acei bărbaţi
De eleve-nconjuraţi?
– Sunt profesori elev... aţi!
Profesorului Laurenţiu Bădicioiu,
marele animator
Vezi, bădiţa Bădicioiu,
Când bea vinuri din tot soiul,
Pentru-al său liceu trudeşte:
Nu “pileşte”, “TOCILEŞTE”!
Unui invitat de seamă, Maestrul Corneliu Leu,
dezamăgit că nu a avut succes la soprană
S-aducă diva la Mizil,
Se zice c-au plătit din greu.
Atunci pricepe şi-un copil
Că nu s-ar mulţumi c-un LEU!
Profesorul Ion Busuioc a întârziat la un pahar
Un pic de busuioc în vin
Îi dă aromă, gust deplin,
Dar nu-i de-ajuns un poloboc
Să-l “dregi”, în schimb, pe Busuioc!
Vasile Larco, Premiul „Grigore Tocilescu”, Epigramă
Ajungând acasă mi-am dat seama că totul a fost un vis. Un vis frumos şi tot ce-i splendid, e puţin. Aşadar: Mizilul amintiri plăcute-mi lasă, / Umor şi voie bună cu toptanul- / Şi zău, că n-aş mai fi plecat acasă… / Dar am plecat să pot veni la anul! Sau altfel spus: Plecând spre Iaşi, atâta doar / Afirm, cu inimă curată: / Aşa Spectacol, zău, mai rar… / Păcat că-i la un an o dată! Despre Sărbătoarea Liceului „Gr. Tocilescu”, despre slujitorii de ieri şi de azi ai acestui renumit lăcaş de învăţământ, numai cuvinte frumoase, şi anume: La „Tocilescu” să aflaţi / Şi nu sunt vorbe goale, seci / Că dascălii sunt toţi notaţi / Cu note doar de douăzeci! Liceul este demn de numele ce-l poartă, se mândreşte pe bună dreptate, cu înaintaşii: Grigore Tocilescu, George Ranetti, etc. şi cu actualii profesori: Victor Minea, directorul liceului, Milena Covaliuc, director adjunct, Aura Frusinoiu, Laurenţiu Bădicioiu şi tuturor celorlalţi le spun: “La revedere în 2010.”
C.Tudorache, un participant preţentios
[…] La masa festivă am stat lângă o doamnă, participantă la concurs, care i-a reproşat subtil dlui Laurenţiu Bădicioiu faptul că nu a fost onorată cu o distincţie la festivitatea de premiere. Am citit acasă lucrările dumneaei şi nu mi-am dat seama dacă a participat la secţiunea epigramă, calambur, poezie, proză scurtă, fabulă, enigmistică sau literatură SF, că scrierile respective sunt sub orice critică, de neînţeles, încât pot spune: ,,Mare e grădina Ta Doamne!”Acest tip de participant, cu tupeu, văzându-se azi publicat, la concursul viitor, dacă nu i se acordă Marele Premiu, face scandal şi este vai şi amar de organizatori. Vinovaţi sunt cei ce i-au tipărit inepţiile.
Laurenţiu Ghiţă, Premiul „Agatha Bacovia”, Epigramă
Mă leagă deosebite amintiri de Mizil. Întâi pentru că sunt ploieştean de origine, adică de la o aruncătură de băţ (cu bazooka, e adevărat), apoi pentru că drumurile mele de vacanţă spre bunici treceau obligatoriu prin Mizil, spre Glodeanu Siliştea. Aşa că, oarecum, meleagurile astea nu-mi sunt de-a dreptul străine. Dar oamenii, pe oamenii aceştia nu am avut prilejul să îi cunosc. Auzisem, ca omul, de luptele ca acceleratul să oprească şi în Mizil, citisem de un Romeo şi Julieta băştinaşi, dar atât. Ei bine, am avut privilegiul să fiu în centrul unui eveniment cultural cum mari metropole cu ifose nu sunt în stare să organizeze. Cu forţele lor modeste, aceşti oameni inimoşi au lansat provocarea acestui festival , „Romeo şi Julieta la Mizil” de care s-a auzit şi se va mai auzi cu siguranţă. Un festival foarte curat şi corect organizat, cu invitaţi de soi, cu recitaluri de primă clasă şi cu un vin..., pardon, nişte premii, jos pălăria! Mulţumesc, Mizil, mulţumesc organizatorilor, şi abia aştept ediţia următoare!
Să ne lăudăm un pic!
În această zi de gală,
Capitala-i mizilic
Iar Mizilul capitală!
Nicolae Ioniţă, inginer, coordonatorul site-ului http://www.personality.com.ro/, un Muzeu Virtual al Neamului Românesc
M-am întors de la Mizil cu senzaţia că am revenit din capitala culturală a judeţului Prahova. Va felicit pentru extraordinara performanţă, de a organiza, alături de colegii dumneavoastră, o manifestare culturală de excepţie. Sunt sigur că Ion Luca Caragiale, care a participat la manifestarea dumneavoastră prin COLECŢIA CARAGIALE, cea mai mare colecţie din lume de portrete ale unei personalităţi a culturii universale, ne-a privit, de acolo de sus, cu mândria că este prahovean. În speranţa că ediţiile viitoare îmi vor întări această convingere vă felicit încă o dată.
Corneliu Leu, scriitor, jurnalist, coordonatorul portalului cultural www.cartesiarte.ro
Mi s-a propus aici de către superbul organizator, Laurenţiu Bădicioiu, să fac un laudatio înainte de festivitatea de premiere, tocmai mie, care-i înjur pe toţi [...] Să fac un laudatio azi, şi de ziua lui Caragiale. De dimineaţă am făcut revista presei, şi despre acest eveniment nimic, dar despre al doilea amant al Mihaelei Rădulescu da.
Laudatio am făcut încă de anul trecut, când am participat la prima ediţie şi am alocat în „Albina românească” două pagini în care se lăuda iniţiativa dumneavoastră. Anul trecut, acest festival-concurs a început la un nivel foarte înalt, cu încununarea operei profesorului Berbente, de o extraordinară valoare intelectuală.[…] Din păcate, îndrăznesc să spun că nu mai stăm la fel de bine cu producţiile de umor prezentate la concurs. Ţin să subliniez că eu mă simt angajat faţă de dumneavoastră, faţă de acest oraş, faţă de liceul „Tocilescu”, aşa că vă stau la dispoziţie să găsim formule de stimulare, ca la anul producţia umoristică a concursului, care devine şi un brand al oraşului, să fie de un alt nivel. Numai faptul că acest festival-concurs se petrece la Mizil, nu e o sămânţă de umor? Mizilul, indiferent de orânduire, indiferent de orientare politică, de doctrină politică, merge înainte în politica şi cultura românească. De aici putea ieşi o undă de umor. Eu, în locul domnului Adrian Năstase, vă spun numai ca glumă, deoarece îl respect, este un intelectual superior, în scrisoarea pe care i-aş fi trimis-o lui Laurenţiu, scriam aşa: „Vă mulţumesc că m-aţi invitat la manifestarea Dvs, dar nu pentru că nu pot să vin vă scriu, ci pentru nu mai are rost, devreme ce tot m-aţi ales.” Şi, în locul şefului cancelariei prezidenţiale (n.r. Cătălin Avramescu), de care mă leagă o mai veche şi plăcută colaborare profesională, aş fi scris: „Aş veni, dar şeful meu (n.r. preşedintele Băsescu) mi-a îngheţat salariul.” În încheiere ţin să mulţumesc primarului Emil Proşcan pentru sprijinul necondiţionat pe care ni l-a acordat, alături de încă 40 de primării şi consilii locale pentru ca, în viitor, să serbăm Ziua Limbii Române pe 29 august.
Mihaela Luncă – profesoară în Galda de Jos, judeţul Alba
Cred că ceea ce emoţionează la parametri înalţi este greu de prins în cuvinte, iar manifestarea de la Mizil a fost o întâlnire de suflet, încărcată de frumos şi nobile sentimente. Voi păstra pe retina memoriei momentele de excepţie, organizarea impecabilă, freamătul şi efervescenţa organizatorilor care parcă s-au multiplicat prin sine, fiind alături de fiecare invitat. Voi păstra în buzunarul inimii întâlnirea cu personalităţi marcante ale lumii culturale. Ce s-a întâmplat la Mizil a fost un act de curaj şi nobleţe sufletească manifestată în formele cele mai elevate... Într-o lume bulversată şi parcă lipsită de far călăuzitor, e un act de curaj, aducerea aminte şi polarizarea energiilor într-un elogiu adus IUBIRII şi CUVÂNTULUI.
FELICITĂRI COLEGILOR CARE AU ORGANIZAT ACEST EVENIMENT. MULŢUMIRI CĂ, PRIN ACŢIUNEA LOR, MI-AU OFERIT OCAZIA DE A-MI ÎNMIRESMA SUFLETUL CU CELE MAI ALESE EMOŢII.
La Mizil, cu bucurie...
de Bucur Alexandra-Emilia, câştigătoare la Poezie
Veneam pentru prima oară în Mizil, deşi auzisem de ceva vreme de un concurs naţional de poezie cu ecouri mari printre participanţii frecvenţi la acest tip de manifestări. Văzusem anunţul demult, dar când am văzut ce personalităţi sunt în juriu mi-am spus că nu am nicio şansă şi, decât să simt gustul înfrângerii, mai bine nu particip. Dar, din fericire, o inspiraţie divină, să spun aşa, m-a determinat să trimit în ultima clipă. Primul lucru pe care o să-l ţin minte toată viaţa în legătură cu festivitatea de premiere va fi, cu siguranţă, un lucru care nu poate fi uitat: auzirea imnului naţional. A fost prima oară când, la un concurs cultural naţional auzeam imnul naţional, aşa cum era şi firesc. La premiere am remarcat organizarea meticuloasă, liceul pregătit de sărbătoare, elevii implicaţi îmbrăcaţi în ţinute de protocol. A fost un cadru de o înaltă respiraţie, oameni aleşi invitaţi la eveniment, de la cadre didactice până la cei din cultură, organizatori de excepţie şi nu în ultimul rând oameni iubitori de literatură şi artă. Evenimentul prilejuit de festivitatea de premiere a concursului „Romeo şi Julieta la Mizil” a degajat ideea organizării, a lucrurilor puse la punct în detaliu. Ceea ce am sesizat îndată a fost fundalul sonor care a însoţit evenimentul pe toată durata desfăşurării lui. Nu numai pentru crearea atmosferei, ci şi un fel de stimul psihlogic pentru că reducea din emoţii şi nu în ultimul rând era un factor care inspira, detensiona emoţiile evenimentului. Am remarcat diversitatea şi valoarea acestui eveniment care a adus în faţa celor prezenţi secvenţe artistice de la operetă (n.r. Daniela Vlădescu) până la prezentarea unor caricaturi cu I.L.Caragiale (n.r. Nicolae Ioniţă, caricaturist ploieştean, administratorul celebrului site www.caricatura.ro ). Cred că fiecare oraş îşi poate aduce contribuţia la cultura naţională. Însă, dincolo de buget, trebuie şi multă, foarte multă pasiune. Alt moment emoţionant a fost apelul umanitar pentru un băieţel care şi-a pierdut membrele superioare. Prin cumpărarea acelei cărţi ( n.r. autor prof.Gore de la Grupul Şcolar Ciorani) aveai posibilitatea să ajuţi. Acesta a fost un al prilej pentru a reflecta mai mult cum literatura, cultura, în general, se apropie de sufletele oamenilor, le alină, le pansează, le vindecă, cum scrisul este o cale de a te elibera de frământările interioare, dar şi un mod de a comunica cu a
EDIŢIA A III-A, 2009-2010
Mircea Ionescu Quintus
„Felicit liceul, primăria, pe domnul primar pentru acest festival de anvergură. Într-adevăr Concursul Naţional de Poezie şi Epigrame la care am participat a fost o manifestare prestigioasă, evidenţiind remarcabilele dumneavoastră preocupări culturale. Vă felicit şi aştept cu nerăbdare viitoarea ediţie.
Mihai Stănescu
„Vă mulţumesc pentru invitaţie. Mi-a făcut mare plăcere.”
Nicolae Angelescu, inspector şcolar general
Sunt impresionat de ceea ce am găsit în Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”. Mă informasem pe internet, ştiam despre dimensiunea evenimentului, dar ceea ce am trăit la Mizil, în acest liceu, întrece aşteptările pe care oricum le aveam în legătură cu „întâmplarea” în care am fost şi eu „personaj”. Mărturisesc că a trebuit să aleg, pentru că mai aveam o invitaţie la Buşteni. Mă bucur că am făcut această alegere. Mai venisem la Mizil în aprilie 2009, la sărbătorirea a 90 de ani de existenţă a liceului. Ziua Liceului şi Concursul Naţional de Poezie, Epigrame şi Calambururi „Romeo şi Julieta la Mizil”au polarizat energii şi au atras personalităţi culturale naţionale. În timpul festivităţii, care a durat peste două ore, a fost o adevărată desfătare a spiritului. Tot ceea ce a urmat după aceea, la Casa de Cultură, piesa Romeo şi Julieta, jucată trupa de teatru a liceului, spectacolul de revistă al Palatului Copiilor Ploieşti şi interpreţii de muzică folk, au completat o zi foarte densă şi plină de emoţie şi spiritualitate. Felicit conducerea liceului, pe coordonatorul proiectului şi pe toţi cei care au colaborat la această de neuitat zi de 30 ianuarie 2010. Să ne revedem cu bine în 2011, la o nouă ediţie.
Emil Proşcan, primarul oraşului Mizil
Sunt puţine momentele în care stereotipia zilelor obişnuite, poate fi depăşită şi ignorată, pentru a ne putea permite să simţim vibraţiile şi trăirile din viaţa cea adevărată. Cei care au avut privilegiul de a fi în ziua de 30 ianuarie 2010 în clădirea Liceului Teoretic Grigore Tocilescu, cu siguranţă au simţit astfel de momente, cu siguranţă au avut serioase motive să dea alte conotaţii acelei zile şi în general despre tânăra generaţie şi viaţă în general.
Îi anunţ pe amatorii de previziuni că sfârşitul lumii este foarte departe! Viaţa, cu tot ce are mai frumos şi mai luminos există peste tot în jurul nostru. Nu trebuie decât „ceva” sau „cineva” care să ne deschidă fereastra sufletului! Felicit şi mulţumesc celor care au reuşit să facă acest lucru într-o zi deosebită de iarnă, 30 ianuarie 2010.
Prof. Doru Dumitrescu, inspector general în MECTS, născut la Mizil
„Cu veneraţie pentru -educatorii din trecut, pentru Mizil, liceul meu de suflet, pentru ceea ce au realizat în această zi sfântă pentru încălzirea sufletului şi a spiritului.”
Prof.Gheorghe Matei, fost inspector şcolar general, născut la Mizil
„Dacă Geo Bogza, oprindu-se doar 175 de minute la Mizil, a scris o memorabilă pagină de istorie a acestuia, am convingerea că şi Concursul Romeo şi Julieta la Mizil, trecând de cea de-a III-a înfăţişare şi crescând valoric şi organizatoric de la o ediţie la alta, a devenit deja o frumoasă şi emblematică tradiţie a urbei.
Inspector Tudor Iancu, I.Ş.J. Prahova
În existenţa noastră măruntă, de truditori anonimi asupra cuvîntului spus cu teama de a nu schilodi limba română şi sufletele învăţăceilor noştri, clipele de adevărată sărbătoare spirituală sunt foarte rare. Aflasem că la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu" Mizil se întîmplă ceva deosebit, dar nu credeam că saltul de la o activitate obişnuită la un eveniment de anvergură naţională a fost făcut dintr-o dată. În binecuvîntata zi de 30 ianuarie 2010 am fost acceptat, fie doar şi prin simpla prezenţă , alături de spirite înalte care fac cinste culturii române. Laudă binemeritată celor care s-au îngrijit ca această zi să rămînă pentru toţi participanţii o amintire de neuitat.
Aurelian Ranetti, medic, comandandul Spitalului Militar Central „Dr. Carol Davila” şi Maria-Cristina Ranetti, soţia acestuia
În acest vârtej care ne-a cuprins pe toţi şi din care cu greu ne mai putem rupe câteva ore pentru sufletul nostru – şi „ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” – iată că sunt oameni, locuri, momente create cu râvnă, pasiune şi multă dragoste, care ştiu să te atragă şi să te facă să ieşi pentru o clipă din cotidian şi să îţi poţi bucura sufletul, de a cărui existenţă aproape ai uitat.Un astfel de crâmpei de bucurie uimită a fost şi "momentul" la care am participat împreună cu doi dintre copiii noştri, Antonia şi Andrei Ranetti. Impresiile sunt multe, frumoase, bucurii care vor dăinui şi care ne-au unit pe noi ca familie – şi cât de rar ne mai putem strânge cu toţii – cât şi pe noi cu dumneavoastră, oameni care ştiţi să daţi culoare zilelor prin pasiune. Aţi reusit sa strângeţi laolaltă oameni deosebiţi, invitaţi de marcă, întru sărbătorirea Liceului “Tocilescu” pe care atât de mult îl iubiţi. Am fost onoraţi să ne aflăm alături de dumneavoastră şi de invitaţii prezenţi la Mizil, într-o zi aparent banală, o zi în care nimic nu prevestea micul miracol ce avea să se petreacă în mijlocul dumneavoastră, profesori şi elevi, deopotrivă pasionaţi şi entuziaşti.Înainte de a încheia însă, vom menţiona foarte pe scurt ecoul evenimentului în sufletul unui băiat de 11 ani, fiul nostru cel mic, elev în clasa a V-a la Şcoala Centrală Bucureşti. A fost foarte fericit să fie acolo împreuna cu noi. Din două motive obiectiv-subiective: poartă numele Ranetti şi este mândru de aceasta şi al doilea motiv, dorinţa de a-şi bucura profesoara de română care ştia despre evenimentul de la Mizil şi care l-a încurajat pe Andrei să fie prezent acolo. Primul contact al lui Andrei cu doamna profesoară, un om tânăr dar deosebit de dăruit profesiei şi copiilor pe care îi formează, a însemnat primul contact direct cu George Ranetti. Andrei a primit ca temă căutarea unei poezii purtând semnătura lui George Ranetti pe care a găsit-o şi a citit-o în faţa colegilor de clasă cu mare drag, "Ţifra zero". În loc de final vă vom spune că Andrei s-a întors la şcoală cu "tolba" plină de impresii şi nu numai. Revista aniversară şi publicaţia “Mizilul” au fost dăruite doamnei profesoare de română împreună cu promisiunea de a o anunţa despre următoarea dumneavoastră întâlnire, pentru a fi şi dumneai prezentă acolo.
Considerăm că, într-o lume în care copiii sunt interesaţi aproape exclusiv de jocurile pe calculator şi într-o manieră infimă de cultură şi de dorinţa de a citi, evenimentul organizat de domniile voastre îşi atinge cu siguranţă scopul de a se constitui "într-un început pentru alte minţi şi alte suflete dornice să-şi afle identitatea".
Efim Tarlapan, scriitor basarabean, premiu special la Epigrame
Pe fundalul mondialei avalanşe nivelatoare de identităţi, activitatea gen Concursul Naţional de Poezie, Epigrame şi Calambururi „Romeo şi Julieta la Mizil” se prezintă ca o dârză apărare antiglobalizare… Aici, trecutul românesc îşi dă mâna cu prezentul, lirica face duet cu zâmbetul, critica literară valsează cu beletristica. Să le împaci pe toate acestea nu e uşor, dar s-a încercat şi s-a reuşit.
În faţa celei de-a treia ediţii a Concursului mizilean – carnaval multicolor desfăşurat pe bogate tradiţii româneşti – Concurs iniţiat de zelosul profesor Laurenţiu Bădicioiu şi susţinut de Liceul Teoretic „Gr. Tocilescu” Mizil, globalizarea s-a văzut nevoită să dea un pas îndărăt, făcând loc românizării celebrelor personaje shakespeariene…
Prof. dr. Elis Râpeanu, Bucureşti, premiul „Agatha Bacovia”, Epigrame
„Prin acest festival Liceul „Grigore Tocilescu” transformă un fost târg, azi oraş, în capitala umorului românesc, a epigramei scrise în limba lui Eminescu. Staţiunea Buşteni, cu „Salonul umorului” şi Mizilul cu „Romeo şi Julieta la Mizil”, ţin sus, la ora actuală, drapelul isteţimii prahovene. În ceea ce-i priveşte pe dragii elevi, îi iubesc, mă gândesc la ei cu speranţă, dar şi cu grijă: să nu fie copleşiţi de haosul societăţii încă neaşezate, după rânduri de cutremure. Sper că nu vor uita cartea din cauza calculatorului. Acesta îţi dă informaţii, dar numai cartea îţi formează cultura. Iată şi o epigramă cu circulaţie liberă:
La mare
Pe sub soare, pe sub stele,
Ei se plimbă printre dune:
El bogat în note rele,
Ea săracă-n note bune.
Mihai Moleşag, Tulcea, Marele Premiu „George Ranetti”, Epigrame
A fost un concurs greu, a dat de furcă participanţilor, a solicitat la maxim abilităţi, subtilităţi şi alte calităţi, dar şi veleităţi şi sensibilităţi, Juriul a fost însă competent, profesionist, obiectiv şi intransigent şi a acordat marele premiu unei mari valori naţionale... eee... he-he!
În zilele Festivalului la care am participat, Mizilul, un orăşel mic, şi-a umflat pieptul înfruntând semeţ marile oraşe, cu tradiţie în festivaluri şi concursuri naţionale de umor. S-a simţit munca organizatorilor, începând cu primirea, cazarea şi masa invitaţilor, implicarea unui număr mare de oficialităţi în acest demers cultural. După părerea mea, juriul, format din profesionişti ai genului, şi-a făcut bine treaba, a fost obiectiv în aprecierea materialelor din concurs, lucru confirmat şi de intensitatea aplauzelor celor prezenţi în sală, la citirea lucrărilor premiate. Referindu-mă la secţiunea Epigramă, cred că ar fi putut participa la concurs mai mulţi epigramişti de valoare. Poate ar trebui ca, la ediţiile viitoare, datele concursului să fie comunicate şi prin poştă, internetul nefiind accesibil chiar tuturor concurenţilor. A fost un festival de ţinută, cu o participare selectă, invitaţi de valoare, e un lucru bun că au fost implicaţi şi elevii, ca nişte ucenici pentru manifestările culturale viitoare. Standul de carte a fost excepţional ! Un adevărat târg de carte.
Claudiu Contevici, Leeds, Anglia, Premiul „Grigore Tocilescu”, Epigrame, Mizil, my love!
Într-o interventie telefonică din cadrul galei concursului, mi-am permis să fiu nonşalant şi ludic, deşi, în fond, eram extrem de emoţionat: tocmai obţinusem premiul al II-lea, la chiar primul meu concurs de epigrame! De data aceasta, sunt cât se poate de serios, afirmând că „Romeo şi Julieta la Mizil” este un concurs de excepţie. Argumentele sunt greu de combătut, şi le prezint într-o ordine aleatorie. La Mizil au participat, cu doar câteva excepţii, numele mari ale epigramei româneşti de azi. Organizatorii manifestării sunt câţiva oameni harnici şi inteligenţi: Laurenţiu Bădicioiu (iniţiatorul şi sufletul evenimentului ), Emil Proşcan (entuziastul primar-poet ), cei din conducerea liceului „Grigore Tocilescu” şi multi sponsori generoşi. Nu în cele din urmă, să remarcăm calitatea deosebită a juriului. De altfel, organizatorii au dovedit o lăudabilă transparenţă, prezentând, ca şi anul trecut, foile de jurizare. În plus, editarea volumului cu textele selectate va „face lumină” şi va elimina, cu siguranţă, micile (inerentele ) cârcoteli. Se poate face şi mai mult: publicarea, şi pe site-ul concursului, a textelor premiate (nu toţi forumiştii au acces la volumul de prezentare).
Revenind la umila mea persoană, v-aş spune mai multe, fiind eu un tip sociabil şi cumsecade. Prefer, însă, deocamdată (adică, până la următorul „turnir”), să vă mai aţâţ curiozitatea şi să rămân misteriosul, anonimul epigramist de peste mări şi ţări... Bravo, Mizil, felicitări! La revedere, în 2011.
Sînziana Stoie, studentă în anul I la Facultatea de Litere din Braşov,
Marele Premiu „George Ranetti”, Poezie
Îmi păstrez convingerea că nicio multitudine de cuvinte, nicio înlănţuire de fraze oricât de pertinent expuse, menite să contureze şi să transmită o parte din atmosfera deosebit de densă, care cu siguranţa i-a proiectat pe toţi cei prezenţi la premierea Concursului „Romeo şi Julieta la Mizil” într-o dimensiune a reiterării de valori, nu ar putea reda pe deplin – şi fără riscul de a-l face pe emiţătorul lor culpabil de a nu fi surprins esenţialul - trăirile grandioase, implementate de modul exemplar în care s-a desfăşurat festivitatea de premiere, dar şi evenimentele culturale care au precedat-o şi succedat-o pe aceasta, în pliurile fiinţei mele, cel puţin.Ar fi un loc comun să spun cât de plăcut am răma surprinsă de corectitudinea şi sobrietatea juriului, de strădania organizatorilor şi de simţul ascuţit al umorului care a reprezentat pentru unii participanţi reala lor vestimentaţie. Singurele care pot exprima ceva cu adevărat preţios şi demn de luat în seamă sunt creaţiile participanţilor, ele ridicându-se, după umila mea părere, la un nivel demn de luat în seamă chiar şi de către cei mai rafinaţi. Am fost deosebit de plăcut impresionată de modul în care s-au desfăşurat evenimentele în cadrul premierii şi de atmosfera generată de căldura spirituală a organizatorilor, membrilor juriului şi invitaţilor în egală măsură.
Cristinescu Filip, elev la Colegiul Naţional „Doamna Stanca” din Satu Mare, Premiul „Grigore Tocilescu”, Poezie
Peste şapte ţări şi şapte mări, într-o ţară aproape non beletristică, deraiată într-un decor glaciar între tranziţie şi globalizare ca un personal între două halte împărăţite de crivăţ, pe când Televizor şi Procuror rămăseseră uşor dezamăgiţi că sora lor, Formaţia, nu îşi botezase odrasla Manelizarea, iar pentru desprimăvărare guvernul alocase circa 0 % din P.I.B., astfel încât numai în prima lună a anului se înregistraseră cincizeci şi patru de decese cauzate de ger, a fost odată ca ... altădată un orăşel de provincie, ai cărui locuitori dealtfel ospitalieri şi bonomi ca pâinea lui Dumnezeu, dar hâtri şi oarecum pezevenchi se adresau unii altora pe numele lor de botez, desuete şi împrumutate din biblie, precedate ca un titlu nobiliar de interjecţia „bre”. Un absolvent de învăţământ la distanţă de la „Spiru Haret” ar fi putut constata prin metode sociologice pe bună dreptatate că specia lor e pe cale de dispariţie. Contrariind mai ales ciudata lor încăpăţânare de a nu se lăsa transformaţi în aplaudaci ai normalităţii. Cică aşa îi învăţase pe ei unchiu’ Ranetti şi moş Caragiale!.
Concursul „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a III-a, fu numai o nouă recurenţă la normalitate, o acatistă pe adresa Sfântului bun simţ, un renghi cu miros de tămâie jucat tuturor caţavencilor.
Ţăruş Ramona, elevă, Botoşani, premiul „Agatha Bacovia”, Poezie
Este îmbucurător faptul că până şi în aceste vremuri de criză, când s-ar spune că oamenii se pierd cu firea, încă se mai scrie poezie de calitate şi încă există susţinători ai celor ce-şi adâncesc sentimentele şi stările în celuloză. „Romeo şi Julieta la Mizil ”, un concurs de elită prin însuşi numele său, a reuşit şi anul acesta să reunească nume mari şi nume promiţătoare care împreună fac din acesta un eveniment cu adevărat special.
Din partea mea nu pot veni decât regrete că nu am putut fi alături de toată lumea la premiere, la care nici nu încape îndoială că s-a muncit mult. Domnul profesor Bădicioiu Laurenţiu şi stimatul juriu îşi merită laudele, mai ales pentru antologia de versuri. Sper să descoperiţi în poeziile tuturor o rampă de ajutor pentru „handicapurile de toate zilele” care pun în faţa noastră limite fixe. Treceţi prin paginile volumului ca prin pereţii unui cămin şi veţi afla în fiecare cameră ceva familial, intim şi intrigant totodată, ceva al fiecăruia.
De pe meleaguri botoşănene vă felicit atât efortul şi rezultatele, cât şi iniţiativa de a pune poezia şi dragostea sub aceeaşi aură, pentru că „întotdeauna este mai mult decât iubire/ este Dumnezeu care trage cu urechea de după uşă”.
Constanţa Vică, director Palatul Copiilor Ploieşti
Sfârşitul lui ianuarie 2010, o zi frumoasă cu soare blând peste zăpada albă, a adus bucurie în sufletul copiilor din ansamblul de estradă al Palatului Copiilor Ploieşti şi în sufletul profesorilor care veghează pentru educaţia lor. Ei, copiii, aduc întotdeauna fericirea fiecărei clipe prin zâmbetul luminos, prin ochii curaţi ca lacrima, prin replicile pline de haz şi candoare. A fost o zi superbă, cu o încărcătură emoţională imensă, cu oameni minunaţi prin tot ceea ce au realizat cu puterea cuvântului, a scrisului. A fost o sărbătoare de „familie” în care s-au reunit generaţii, în care copiii, tinerii s-au întâlnit cu „bunicii” sau cu „străbunicii” lor şi ne-am bucurat cu toţii de poveştile şi versurile spuse sau nespuse. Aşteptăm ianuarie viitor pentru a fi din nou prezenţi la festival ca să dăruim tot ce avem mai bun, să dăruim din talentul nostru pentru dans, muzică şi teatru, să aducem zâmbete şi bucurie. Vă mulţumim!
Rotaru Dănuţ, student Ploieşti, concurent la Poezie, prezent la premiere:
Aş dori să încep prin a vă felicita pentru ce aţi realizat la Mizil, pentru concursul care a devenit, în adevăratul sens al cuvântului, naţional, fiind totodată conştient de faptul că părerea mea contează, poate, cel mai puţin dintre toate persoanele care au fost sâmbătă în incinta Colegiului „Grigore Tocilescu”. Acest mesaj al meu are două scopuri: acela de a vă mulţumi pentru ospitalitatea dumneavoastră, pentru organizare şi nu în ultimul rând pentru vorbele pline de patimă care au tot fost „aruncate” în sală, care m-au făcut să mă simt total în altă lume, într-o lume a titanilor, dacă-mi permiteţi să spun aşa.
Vreau să precizez că mi-au plăcut articolele din revistă, le-am citit cu membri familiei mele, le-am povestit unde am fost şi cum a fost. O nebunie era în mintea mea. O nebunie frumoasă... Vă urez tot binele din lume.
Roxana-Elena Buzea, judecător:
„Toată admiraţia şi respectul pentru corpul profesoral şi pentru elevii care, cu dăruire şi pasiune, au făcut dintr-un vis o realitate: o manifestare culturală extraordinară! Cu speranţa că vor mai exista şi în viitor asemenea frumoase „întâmplări”, vă doresc mult succes! Mulţumesc din suflet lui Laurenţiu Bădicioiu pentru invitaţie.”
Constantin Mihai, profesor de română la Şcoala Dârvari, Prahova
Iarna a luat-o razna. Şi cum nu putea să meargă singură, a pus-o Dracul să mă ducă la Mizil. Fericită plimbare şi minunată zi. Într-o încăpere prea mică pentru câte capete luminate adăpostea şi insuficientă pentru infinitele vorbe ce s-ar fi dorit rostite, m-am simţit în al… cer şi mulţumesc bunului meu prieten Victor Minea pentru invitaţie. Voi, cei care n-aţi venit la Mizil, sunteţi cu mult mai săraci. P.S. Te voi înjura, Victore, mereu că nu m-ai invitat şi la ediţiile trecute.
Raul Cârstea şi Constantin Neculae, cântăreţi de muzică folk:
Toate gândurile bune pentru nişte oameni minunaţi. Vă dăruim toată muzica noastră cu dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu