Cronică la cel mai recent volum de versuri al poetului Ștefan Manasia, de citit aici
http://www.mesagerul.ro/ipaper/2012/03/26/mesagerul-literar-si-artistic-martie2012
sau aici:
New Age
Motocicleta de lemn este un fluture. Un fluture deghizat. Morpho electra. Dar aici, ”Aici în dreptul coloanei” și acum ”Standing on the Shoulders of Giants” îi puteți spune ”Tchukudu” așa cum o fac nativii congolezi.
Volumul de versuri ”Motocicleta de lemn” (Editura Charmides, Bistrița, 2011) are o structură palimpsestică, în accepțiunea geologică a termenului, anume de ”păstrare a caracterelor unui depozit vechi ca urme în depozitele noi” și mai are, de asemenea, ceea ce tot cu un termen geologic se cheamă sedimente palimpsestice ”care reprezintă acumulări de material vechi, prelucrat îndelung, în condițiile hidrodinamice actuale”, așa cum le găsim definite în DEX. Dar, atenție! Toate-s vechi și nouă toate! Motocicleta de lemn este un volum sofisticat, elaborat, complicat, lucrat cu migală, inteligență și talent, un teritoriu conturat cu atenție la detaliu, o hartă a Lumii Manasia scrijelită cu briciagul în colțul cel mai sensibil, acela care simte enorm și vede monstruos, al unui sertar ținut mereu închis, sertarul acela în care stau îngrămădite lucrurile pe care, paralizat, anihilat de o superstiție coșmarescă, ți-e teamă să le gândești, pentru a nu prinde formă, să le rostești, pentru a nu prinde viață, sertarul cu umbre. Din acest sertar, deschis precum o Cutie a Pandorei, au țâșnit versurile tăioase, acide, amare, versuri-electroșoc ale volumului. Într-un rafinat stil ludic, harta Lumii Manasia, așa cum era ea cunoscută cititorilor săi, este de astă dată rescrisă. Continentele sunt redesenate și rearanjate, hașurate în alte culori, coagulate sub alte nume, unele sunt în derivă, altele în formare, unele se aleargă, altele se unesc, pământul acestui volum fuge de sub picioare, oceanele fierb, gheizere de lumină țâșnesc și sol fertil se încheagă din ceea ce cu doar clipe în urmă fusese lavă fierbinte. Este un labirint apocaliptic-fertil, în care cititorul naiv, fără valențe de explorator, se va rătăci, iar poetul nu e doritor a-i arunca acestuia un fir, nici măcar firul-torent al Amazonului, pentru că el, poetul, nu este nicidecum Ariadna, este Manasia, și Manasia nu se citește ușor, mai cu seamă în acest volum. Necruțător cu sine, Ștefan Manasia pare decis să își salubrizeze,mai mult, să își sterilizeze instrumentarul poetic, de aceea aruncă în joc întreg conținutul sertarului cu umbre (o galaxie de umbre a dospit acolo), deșertându-l tacticos în fiece poem al cărții. Și totuși, pe sub, da, pe sub unda de șoc, trece în zbor lin motocicleta de lemn, motocicleta deghizată în fluture, un avatar postmodern al mitologicei Speranțe, (iar descifrarea unei întregi mitologii, a unui întreg Panteon douămiist pe care îl încheagă poetul e o probă de foc pe care doar cititorul fin este invitat să o treacă), aripile sale adăpostind vulnerabile, delicate trăiri, rarefiate, disipate în capilarele subteranelor, maidanelor, periferiilor, lagărelor, tuturor marginilor. Este inima volumului redusă la un punct nevralgic ce palpită, parcă susținut de aparate, încăpățânându-se în a fi ultimă dovadă de umanitate, într-o lume contorsionată care și-a pierdut conștiința centrului vital.
”Motocicleta de lemn” a cules deja, fără a se opri din cursa ei aflată sub semnul love in the pain, câteva premii :” “Motocicleta de lemn” de Ștefan Manasia a primit premiul “Cartea de Poezie a Anului 2011” decernat de revista Transilvania din Sibiu și Premiul I la Festivalul Național de Poezie “G. Cosbuc”).
Mai mult, autorul acestui volum a primit titlul Tânărul Scriitor al anului 2011.” (Bistrița Online)
În opinia noastră, acest volum, chiar foarte bun fiind, este doar un nod de creștere și de trecere. Motocicleta de lemn deghizată în fluture este capcana pentru vise, pentru coșmaruri, dar și pentru un timp trecut. Este, așa cum spune titlul poemului care deschide volumul ”ieșirea din carapace”. Adevăratul volum de maturitate al lui Ștefan Manasia este cel care va urma Motocicletei de lemn.
„Şi ca să nu mai căutaţi pe Google sau Wikipedia, Morpho electra este cel mai frumos fluture din lume, de un albastru fluorescent care întrece neoanele din discoteci” ne lămurește Ștefan Manasia (Art Act Magazin).
Nu știu în ce se metamorfozează un fluture. Nici Ștefan Manasia nu știe. O știe, cu siguranță, Daimonul lui. O vom afla și noi în paginile următorului volum, cel care va revela un Manasia new age....
Andrea Hedeș
http://www.mesagerul.ro/ipaper/2012/03/26/mesagerul-literar-si-artistic-martie2012
sau aici:
New Age
Motocicleta de lemn este un fluture. Un fluture deghizat. Morpho electra. Dar aici, ”Aici în dreptul coloanei” și acum ”Standing on the Shoulders of Giants” îi puteți spune ”Tchukudu” așa cum o fac nativii congolezi.
Volumul de versuri ”Motocicleta de lemn” (Editura Charmides, Bistrița, 2011) are o structură palimpsestică, în accepțiunea geologică a termenului, anume de ”păstrare a caracterelor unui depozit vechi ca urme în depozitele noi” și mai are, de asemenea, ceea ce tot cu un termen geologic se cheamă sedimente palimpsestice ”care reprezintă acumulări de material vechi, prelucrat îndelung, în condițiile hidrodinamice actuale”, așa cum le găsim definite în DEX. Dar, atenție! Toate-s vechi și nouă toate! Motocicleta de lemn este un volum sofisticat, elaborat, complicat, lucrat cu migală, inteligență și talent, un teritoriu conturat cu atenție la detaliu, o hartă a Lumii Manasia scrijelită cu briciagul în colțul cel mai sensibil, acela care simte enorm și vede monstruos, al unui sertar ținut mereu închis, sertarul acela în care stau îngrămădite lucrurile pe care, paralizat, anihilat de o superstiție coșmarescă, ți-e teamă să le gândești, pentru a nu prinde formă, să le rostești, pentru a nu prinde viață, sertarul cu umbre. Din acest sertar, deschis precum o Cutie a Pandorei, au țâșnit versurile tăioase, acide, amare, versuri-electroșoc ale volumului. Într-un rafinat stil ludic, harta Lumii Manasia, așa cum era ea cunoscută cititorilor săi, este de astă dată rescrisă. Continentele sunt redesenate și rearanjate, hașurate în alte culori, coagulate sub alte nume, unele sunt în derivă, altele în formare, unele se aleargă, altele se unesc, pământul acestui volum fuge de sub picioare, oceanele fierb, gheizere de lumină țâșnesc și sol fertil se încheagă din ceea ce cu doar clipe în urmă fusese lavă fierbinte. Este un labirint apocaliptic-fertil, în care cititorul naiv, fără valențe de explorator, se va rătăci, iar poetul nu e doritor a-i arunca acestuia un fir, nici măcar firul-torent al Amazonului, pentru că el, poetul, nu este nicidecum Ariadna, este Manasia, și Manasia nu se citește ușor, mai cu seamă în acest volum. Necruțător cu sine, Ștefan Manasia pare decis să își salubrizeze,mai mult, să își sterilizeze instrumentarul poetic, de aceea aruncă în joc întreg conținutul sertarului cu umbre (o galaxie de umbre a dospit acolo), deșertându-l tacticos în fiece poem al cărții. Și totuși, pe sub, da, pe sub unda de șoc, trece în zbor lin motocicleta de lemn, motocicleta deghizată în fluture, un avatar postmodern al mitologicei Speranțe, (iar descifrarea unei întregi mitologii, a unui întreg Panteon douămiist pe care îl încheagă poetul e o probă de foc pe care doar cititorul fin este invitat să o treacă), aripile sale adăpostind vulnerabile, delicate trăiri, rarefiate, disipate în capilarele subteranelor, maidanelor, periferiilor, lagărelor, tuturor marginilor. Este inima volumului redusă la un punct nevralgic ce palpită, parcă susținut de aparate, încăpățânându-se în a fi ultimă dovadă de umanitate, într-o lume contorsionată care și-a pierdut conștiința centrului vital.
”Motocicleta de lemn” a cules deja, fără a se opri din cursa ei aflată sub semnul love in the pain, câteva premii :” “Motocicleta de lemn” de Ștefan Manasia a primit premiul “Cartea de Poezie a Anului 2011” decernat de revista Transilvania din Sibiu și Premiul I la Festivalul Național de Poezie “G. Cosbuc”).
Mai mult, autorul acestui volum a primit titlul Tânărul Scriitor al anului 2011.” (Bistrița Online)
În opinia noastră, acest volum, chiar foarte bun fiind, este doar un nod de creștere și de trecere. Motocicleta de lemn deghizată în fluture este capcana pentru vise, pentru coșmaruri, dar și pentru un timp trecut. Este, așa cum spune titlul poemului care deschide volumul ”ieșirea din carapace”. Adevăratul volum de maturitate al lui Ștefan Manasia este cel care va urma Motocicletei de lemn.
„Şi ca să nu mai căutaţi pe Google sau Wikipedia, Morpho electra este cel mai frumos fluture din lume, de un albastru fluorescent care întrece neoanele din discoteci” ne lămurește Ștefan Manasia (Art Act Magazin).
Nu știu în ce se metamorfozează un fluture. Nici Ștefan Manasia nu știe. O știe, cu siguranță, Daimonul lui. O vom afla și noi în paginile următorului volum, cel care va revela un Manasia new age....
Andrea Hedeș
Comentarii
Trimiteți un comentariu