Cronică! De citit în numărul pe luna iunie al Suplimentului "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj sau mai jos:
Fratele mai mare
La
Editura Charmides din Bistrița a apărut în 2013, în cadrul Colecției
Clandestin, volumul de poeme ”Ghinga pe înțelesul tuturor” semnat Nina Coman. Prima undă pe luciul vieții
literare este stârnită chiar în jurul locului ”nașterii” ei, Bistrița: ”Tipic bistriţean! O profesoară profită de pe urma
unei cărţi celebre! Ar fi trecut aproape neobservată, dacă nu ar fi avut
îndrăzneala să-şi intituleze volumul “Ghinga pe înţelesul tuturor”! Este vorba
despre o profesoară din Bistriţa care a tipărit recent, la Editura Charmides, o
carte de poezii care face trimiteri clare către o altă carte devenită între
timp celebră – Ghinga, a lui Dan Coman! (...) un volum în care oferă cititorului o falsă impresie cum că ar putea să “traducă”
sau să explice mai bine decât autorul însuşi despre ce este vorba în volumul
“Ghinga” - volumul care i-a adus autorului premiul naţional de poezie Mihai
Eminescu pentru debut şi premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România.”
(Ioana Bradea) Următoarele unde nu au întârziat să apară, devenind,
încet-încet, valuri a căror frământare am putea să o esențializăm astfel: Nina?
Cine este Nina?
Chiar așa? Cine este Nina?
Nina poate fi cheia de boltă, piatra din vârful unui arc arhitectural, al cărui prim punct de sprijin și-a început
traseul curb neștiind cât va urca și ce va deveni și care, pe parcursul
creșterii, a înțeles că poate deveni arcul care susține o boltă, desenând în
jur o întreagă arhitectură și contribuind la precisa realizare a acestei
construcții.
”Orice artă poetică veche
este, la un loc și în același timp: cult, divertisment festiv, joc de
societate, iscusință, punere la încercare, sarcină enigmistică, catehism de
înțelepciune, persuasiune, magie, prorocire, întrecere.” Iată, în cuvintele lui Johan Huizinga din
celebra sa ”încercare de determinare a elementului ludic al culturii” o primă
condiție pentru înțelegerea acestei construcții, căci jocul a început odată cu
”apariția” profesoarei din Bistrița, Nina
Coman împreună cu ”Ghinga pe înțelesul tuturor”, ori Nina Coman decriptatând nu face decât, prin ”înțelesurile” ei, ”să
schimbe-n neînțelesuri și mai mari” arhitectura
Ghinga, spre deliciul rafinatului homo
ludens. Volumul în sine poate fi și nu poate fi analizat de sine stătător, parte a unui întreg
fiind și necunoscând decât partea ridicată a construcției, fără planul de
arhitectură în față. Dar și acest lucru face parte din jocul imaginat de către
poetul originar, arhaic, poetul arhetip
pe care același Huizinga îl descrie: ”Poetul e vates, posedatul, entuziastul, furiosul. E Știutorul, Sa'ir, cum îl numesc
vechii arabi. În mitologia eddică, se pretinde că hidromelul pe care-l bei ca
să devii poet, ar fi preparat din sângele lui Kvasir, cel mai înțelept din
lume, căruia nimeni nu-i putea pune o întrebare fără ca el să nu-i poată
răspunde. Din vizionarul-poet, se defalcă abia treptat figura prorocului, a
preotului, a prezicătorului, a mistagogului, a poetului artist, dar și cea a
filozofului, a legiuitorului, a oratorului, a demagogului, a sofistului și a
retorului. Poeții greci mai vechi aveau cu toții o funcție puternic socială. Ei
vorbesc poporului lor ca educatori și ca mustrători. Sunt conducătorii
poporului, înainte de apariția sofiștilor.” Am recurs la acest citat amplu
pentru a ne reaminti figura, la fel de încărcată de simbolism precum o arcană,
a Poetului, atât de palid în contemporaneitate. Dacă moravurile se îndreaptă
prin râs, poezia se salvează prin Poezie, poetul redevine vates, el este stăpânul jocului, revrăjește lumea și alungă de pe Pâmântul Făgăduinței acel diabolon,
resuscitând, cu ajutorul ludicului, poezia prin symbolon. El, par droit de naissance, are datoria de a
face acest lucru. El poate reîncepe jocul cu cititorul, cu criticul literar, deoarece
poetul este și rămâne fratele mai mare.
”Ghinga
pe înțelesul tuturor” a Ninei Coman este o adevărată problemă. El se învecinează îndeaproape
cu ghicitoarea. ”Cuvântul problema
cuprinde două semnificații originare concrete, ne-o spune tot Huizinga: ceva pe
care cineva îl are în față sau îl pune în fața altcuiva, pentru a se apăra - și
ceva pe care cineva îl aruncă altcuiva, ca să-l prindă, să-l preia. În sens
figurat, aceste două semnificații,
pentru arta poeziei (vom spune noi),
se confundă întru totul. Întrebările și argumentările sunt tot atâtea problemata.” Iar, după o teorie a
ghicitorii, elaborată de un învățăcel al lui Aristotel, aceasta, ghicitoarea,
este dată ca răsplată sau ca pedeapsă. Răspunsul la această ghicitoare, ( în
sensul ei prim, arhaic) este...multiplu: poate fi un strălucit volum de debut al unei
misterioase profesoare de limba română din Bistrița, poate fi Jurnalul lui Bridget Jones după ce s-a
căsătorit, a făcut doi copii, s-a îngrășat și a ajuns la înspăimântătoarea
vârstă de 40 de ani (și toate acestea, în versuri), sau un răspuns dat celor ce
spun că, de la o vreme, e vremea să porți
cercei, ori poate o Ghinga tradusă în esperanto,
sau ca parte a ceva mult mai înalt, și
care, dacă va fi dus la bun sfârșit, va fi, probabil, unul din cele mai articulate,
mai convingătoare și, nu în ultimul rând, mai ludice proiecte de autor din
literatura noastră postdecembristă.
Andrea Hedeș
Comentarii
Trimiteți un comentariu