duminică, 26 februarie 2012

Gia Capu

                                


                                                 așa cum cade un cap obosit de pe umeri
                                                 zâmbind valurilor ce-l poartă
                                                 ia-mă de păr și târâie-mă în lumile tale
                                                 înger de peșteră
                                                 rotunde hăuri de tăcere
                                                 din priviri îndelung vom vorbi
                                                 jilavă mâna ta
                                                 va răsfira o șuviță de sânge
                                                 și târziu buzele tale
                                                 je ne sais pas trahir
                                                și întunericul fecund...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu